CORINA-ROTH

 O

biceiul  UDATULUI / STROPITULUI -  se practică în Ardeal  a doua zi de Paște;

după urarea de „Hristos a Înviat” băieții  rostesc o scurtă poezie:

*Eu sunt micul grădinar

Cu sticluța-n buzunar

Am auzit că aveți o floare

Și-am venit s-o ud să crească mare*

*Am fost într-o pădure verde,

Am văzut o viorea albastră, 

Care stătea să se ofilească.

Îmi dați voie sa o stropesc?*

*Eu sunt micul grădinar

Cu sticluța-n buzunar 

Și-am venit la dumneavoastră 

Să ud floarea din fereastră*

apoi spun: *Să-ți fie inima curată ca apa și ea să te ferească de orice boală*! 

a doua zi fetele se mândresc cu numărul de udători care le-au trecut pragul;

băieții tineri și bărbații merg încă de dimineață  să stropească fetele si femeile cu apa sau cu parfum, pentru ca ele să rămână frumoase și proaspete pe tot parcursul anului; în unele zone obiceiul este restrâns doar la tineri.; Inițial băieții mergeau la casele felelor din sat cu găleți pline cu apă de izvor (simbol al purificării), ele ajungând sa fie înlocuite in prezent cu sticluțe cu parfum; după ce sunt stropite, fetele îi răsplătesc pe băieți cu ouă roșii, prăjituri, cozonac și vin;

LEGENDA udatului fetelor:

Se spune că într-o zi o fată creștină mergea la târg să vândă ouă.  Pe drum s-a întâlnit cu o fată păgână care dorea să le cumpere și au început să povestească. Din vorbă în vorbă, fata creștină i-a explicat celeilalte despre credința în Dumnezeu, despre binele creștin și a îndemnat-o să se creștineze.

Păgâna i-a replicat că se creștinează numai dacă îi dovedește existența lui Dumnezeu, care să coloreze ouăle în roșu: „Atunci voi crede când ouăle albe pe care mi le-ai vândut se vor face roșii”. Minunea s-a înfăptuit și cele două fete au leșinat de emoție. Niște trecători le-au văzut și le-au stropit cu apă. De la această legendă ar fi rămas obiceiul de udat de Paște.

Sursa

Internet