.jpg)
08 de mai
Ciclul:
SPÂNZURA DE CER O RUGĂ
FEMEIA CE O IUBESC
…inima mea,
cea aruncată de tine
în afara eului meu,
tu însuți luându-i locul,
prinse a-mi glăsui,
din locul unde mi-o aruncasei
și de unde nu o puteam vedea,
o auzeam numai ce-mi glăsuia:
de ce ai lăsat-o să mă arunce?
de ce în halul ista,
cum ai arunca un gunoi?
ca pe un retardat
ce nu te-ar mai fi lăsat să iubești?
de ce ai lăsat-o să mă zvârle pur și simplu,
zmulgându-mă de acolo de unde atâția ani
privegheam asupra destinului tău,
metronom îți fusesem!
și-acum?
să mă zmulgă!
să mă și zvârle?
cum ai zvârli un gunoi?!
cine e ea?
cine se crede?
cum de-ai lăsat-o?
să-ți intre atât de adânc în eu!?
și să nici te mai lase să vezi…
și numai cât mi te-am slujit,
spune-mi după atâta timp
te întreb,
cine e ea?
e femeia ce o iubesc!
și-am lăsat-o să sporovăie singură
plecându-mă gând și sărut către tine,
FEMEIA CE O IUBESC!
…
mda!
PS
câți nu v-ați trecut prin asta, hai spuneți?
pumnul acesta de carne
are cava magic la care nu ai cum ajunge,
filozoful cu rațiunile,
era și el convins că e trestie gânditoare
și s-a pornit pe gândit…
nu știu nici dacă, și nici cât a fost de îndrăgostit,
dar planurile sunt complexe, conexe, juxtapuse uneori
ba chiar discordii!
lagunele simțirii nu sunt aceleași cu lagunele minții,
dacă sufletul lasă un estuar,
nu în afara inimii o face
chiar de nu sunt prieteni,
se respectă…
până la o adică!, eu Coana Bo!
la o adică este o situație care survine nu neapărat
din întâmplare, dar întâmplarea este mai sinceră și mai
originală decât planul gândirii,
și trestia poate să scrie cerneala,
poate să o și gândească,
dar focul cel FOC este în inimă!
când dă în obraji e vai!
nu bai?!, Pir
femeia ce o iubesc
a fost o succesiune de file în povestea mea,
poate fiecare o poveste!
am încheiat lamentabil de fiecare dată
și nu știu de trestia ori pumnul acesta de carne,
dar bolovanul meu e în buză prăpastiei,
un vânt mai abitir m-ar prăvăli!
dar am datul din Poem!
Poemul e firul acum și leagă bine,
securea din rădăcină la mine nu mai are ce ucide,
de pomul cel tânăr trebuie avut grijă,
Iisus este pur!
asta i-a scos din minți pe smintiții timpurilor,
acum au apărut alți smintiți care propovăduie minciuna,
ce zace subt tenebrele Vaticanului nu se știe câte se știu,
pare că unii ar muri cu ce știu!
dar unele comportamente se petrec subt îngădui dinspre
cei care ocârmuie,
ce or ocârmui e greu de dezbătut,
minciuna a stat și cu Papa la masă,
și crima,
și opresiunea unor popoare subt cruce pe steag!
Ștefan Cel Mare și Cel Sfânt a fost și el amăgit
de un papă, ca să nu spun mai mult,
dar a luat lupta pe umerii poporului său…
căzut!
omul nu poate ieși din limitele sale
femeia ce o iubesc este o culme a unei situații,
uneori ține până ce moartea ne va despărți
alteori…
alteori!
vine o vreme când simți că o viață nu te mai încape,
nu poți șterge cu buretul,
dar o faci cu sufletul când ochii văd inima cere…
sunt aspecte contondente aici, în condițiile în care
iubirea nu este un aranjament decât când vine
din afara Domnului,
DUMNEZEU arată și oferă, tu ești cel ce alegi!
deci o faci în numele tău, te asumi și îți asumi,
lințoliul poate fi pus pe foc
fără suspin, tăcerea e un chin
nu te auzi nici pe tine-n chemare,
întoarnă totul pe dos, ai o altă față,
poți să te-ntorni în tine
și te vei împărți de judecată inimii și sufletului,
sângele te va scoate la iveală,
poți fi altul,
poți nu…
da, Doamne,io-s, Monstrul de pe DILIMANDJARO!
Marian Bescuca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu