.jpg)
07 de mai
Ciclul:
SPÂNZURA DE CER O RUGĂ
UN SENIN TULBURĂTOR DE SENIN
…m-am întins
subt apăsatul pironitului în senin,
zăpada de un alb acu-acu murdărit
îl făcea să se oglindească
subt o auroră majestuoasă,
tâșnită din lucirile ei,
metamorfozate de la cristal la picătură,
soarele fiind neîndurător
în prefacerile cu care primenea
după-amiaza de duminică de ianuar,
împlântată în bobul de mercur
anchilozat de termometru,
părând și ea, după-amiaza
de duminică de ianuar,
la fel de tulburată,
precum tulburătorul senin
ce mă apăsa prin pironitul ochilor;
mă prinse și pe mine tulburarea,
o tulburare ce mi se amesteca
prin pironitul ochilor,
cu seninul tulburător de senin,
și-n vraja de mă cuprinse,
tu începusei deja să-mi cobori
prin pironitul ochilor în senin,
ajutată fiind și de lumea adormită
de vraja acestei după-amiezi
de duminică de ianuar,
care lume… numai de tine nu-i păsa!
și nu aveai de ce să te temi,
te lunecai prin pironit
o clipă doar, și mă atingeai de sărut
un sărut fâstâcit,
mă tulburase seninul tulburător
apăsându-mă prin pironit,
nu mă împiedica însă să mi te am în sărut,
nu!
PS
panta rhei…
ce frumos e să reiei alte gândiri,
atât de mari unele, că te doare când vezi trezitul
contemporan pus dă dărâme tot…
trezvitul?!, Pir eu Poetule, m-am pomenit din
vraja seninului tulburător, gata trezvit… toate par,
și par vrăjite, cum și eu, trezvit spuneam,
am ademenit un vis descălecând din mine clipa
ce mă aciuase ieri
gândea că e duminică!, Zir eu
ieși-te la zăpadă, chiar acu-murdărită, te poate curăța, Jir
și nu întru tâfnă, prietenește doar…
palatele sărutului le înălțasem între timp,
SUPLICIUL lasă loc de interpretări,
dar el a sădit IUBIREA-IUBIRE,
și tot el m-a condus spre sublimul din sărut
Sărutul Sublim!, parcă spuneai
SĂRUTUL în majuscule chiar!, Coana Bo, cu ochii țintă
spre SyLyz cum alăpta cei doi țânci care plecau și ei
urechea la scrijelitul peniței…
ceva tainic se preumbla fix pe marginea sufletului meu și
mă încerca o teamă pe care chiar nu-mi voi să o descriu
sunt încă înghesuit de timpul care se sfarmă pe lângă
mine și încă nu am linie deschisă de decolare pentru Han,
dirijorul de zbor zice că și-a dat paleta la curățătorie,
iar în limbaj pandemic, orice este amânat…
amânat se rămâne!,
cu daunele colaterale aferente, impuse „human”
și dacă izoleta este o amintire mârșavă,
muguri de trecut sunt istoviți să se mai deschidă probabil
secretele babyloniene să mai scoată ce este nescos de subt
tenebrele epicentrului creștinesc
botezul așteaptă ploaia și Elidor duce pilde întru citit…
da, din totul și toate pot oferi ceva, cât de cât,
picătura chinezească are istorie macabră în spate, dar din
lacul lacrimei clarul se poate împleti cu obscurul, doar
prin ecuații de voințe antagoniste… depinde din ce unghi
privești pentru a demarca nu moralmente, ci științific, de
unde până unde e rău, de unde bun…
filozofia lui de ici și până colea!, te îndruma Mnieru, Pir!
și nu-i exclus Prețiozitățile să nu ceară mai în vehement
alambicul decât concasorul
alchimiile nu sunt neapărat întâmplări!, Fir de Praf eu,
iar proștii și-au făcut și ei castele lor, cei de la natură,
bieții!,
pomenind preempțiunea în atribuirea de priorități,
pe când cei… „145 de ani!” de la abolirea robiei,
celebrează sclavia, chiar cu ceva emfază!
la Lupeni, momârlanii se fălesc din faptul că ei au sclavii
lor aleși dintre mineri…
ce ciudată istoria, un câmp de ciuperci saprofite care cer
din când în când cerneala să aibă o altă culoare
le-am putea da noi Curcubeul de Bacău!, Lampionul eu,
măi dar noi avem Poema curcubeului de Bacău, ce aveți,
nu induceți Cititorul!, Steaua Polară,
hai, campăm aici, să ne vadă cei ce merg la Suceava,
poate dau ceva de știre procurorilor, desfaceți corturile,
acum apare Dorohoi, hai!
Salve Moș Sictir, ne-am venit!
da, Doamne,io-s, Monstrul de pe DILIMANDJARO!
Marian Bescuca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu