.jpg)
VIRGIL REBREANU - Comemorare😢
-104 ani de la moarte ( 16 mai 2021)
- Al cincilea frate al lui Liviu Rebreanu
- Decedat la 16 mai 1917 ( după două zile de la decesul fratelui Emil )
VIRGIL REBREANU era alintat in familie cu diminutivul "GHILU". S- a născut la 23 iulie 1897.A trait doar 19 ani și 10 luni .A fost al cincilea baiat in familiei Rebreanu si al optea născut. Iubea pictura și mecanica.
Ilderim Rebreanu , nepotul de frate al lui Virgil , rezumă sfârșitul tragic al vieții unchiului său, intr- un interviu ( acordat revistei "Tango .Ro Marea Dragoste ") din 24 iunie 2013:
" VIRGIL - cu un destin mai tragic decât al lui Emil .S- a inrolat ( ca un nepriceput ) in armata , fără să aibă vârsta de 18 ani , pentru a ajunge în Marină , să fie marinar , să poată călători pe mare, să picteze... copil aiurit. In loc să fie repartizat la Marină, l- au aruncat la Infanterie , din lipsa mijloacelor financiare. In urma unui atac , A FOST ÎNGROPAT DE VIU , de la un obuze de tun si l- au găsit după câteva ore CU PLĂMÂNII CIURUITI. Aproape PARALIZAT a fost trimis la Spitalul Sf. Ștefan din Budapesta, Ungaria, unde după câteva luni a decedat ( in ziua de 16 mai 1917 , la două zile distanță de la moartea fratelui său Emil - 14 mai ) , fără să- mplineasca nici 20 de ani. Peste 28 de ani , in 1945 , Ludovica ( mama băieților) decedează la 15 mai . Deci 14- 15- 16. ( Vasile Rebreanu, soțul Ludovicai, moare tot intr- o zi de 14 - iunie 1914 ) ".
Virgil Rebreanu , zis Ghilu , a fost grav rănit in bătălia de la IVANGOROD si lovit de o paralizie progresivă , va muri intr- un spital din Budapesta, Ungaria.
ULTIMELE CLIPE DIN VIAȚA lui VIRGIL REBREANU ( 1897- 1917) DECESUL
In romanul familiei Rebreanu, " SPECTRE ÎN LABIRINTUL UITARII ", volumul 2- " CEI MORȚI ȘI PĂRĂSIȚI " , Iledrim Rebreanu , autorul tetralogiei rebreniene ( 4 vol. ) descrie sfârșitului vieții unchiului său, alintat Ghilu, astfel :
" ULTIMELE CLIPE DIN VIAȚĂ ți s- au scurs grăbite, in timp ce firul gândurilor ti se destrama neuniform , INCOERENT, sub pecetea rece a morții.
< ...si- acum aud acordurile baladei cântată de Mărioara ( sora mai mica a lui Fanny) si- o văd... și pe ea... este aici... ce bine- mi pare... o cât sunt de bucuros... vino mai aproape, îți întind mâna... dar nu e decât NEANTUL, in jur nu e nimeni... mai mult morți decât vii, arătăm ca niște umbre si îndobitociti ne impleticim pe picioare gata să... ne prăbușim... Un atac la baioneta asupra pozițiilor rusești, tremuram toți ca vergile... eram îngroziți de oribila perspectivă si ne- am cățărat cu greu afară din tranșee ( își amintește de perioada din razboi ) împinși de la spate de... comandanti apoi am început să alergam cu spaimă in suflete... sub PLOAIA DE OBUZE ce se spărgeau printre noi... si imediat am văzut o flacăra doar atât... scurtă... timpanele mi- au țiuit strident dureros o tramba uriașă de pământ s- a năpustit asupra... mea și N- AM MAI STIUT NIMIC PÂNĂ DUPĂ CE M- AM TREZIT IN INFIRMERIA REGIMENTULUI BANDAJAT... și abia pe urmă am aflat că fusesem ... și MUTILAȚI aceia din gara Apahida gemand sub bandajul înroșit si mai ales cel fără... mâini și cu un singur picior și ăla... amputat de sub genunchi și ce mai urla ... noi doi impietriti ne venise să vărsăm de- abia am rezistat să nu fugim... INGROPAT DE VIU INTR- O PÂLNIE DE OBUZ SI MA DĂDUSERĂ DISPĂRUT PÂNĂ SPRE SEARĂ CÂND BRACARDIERII începuseră să adune răniți...unul observase sub mormanul de pământ UN COLȚ AL MANTALEI si intrigat ... incepuse să tragă de el au venit și alții asta... mi s- a povestit mai târziu... CU LOPEȚI ȘI CAZMALE SI M- AU DEZGROPAT CONSTATÂND CA VIAȚA INCA MAI PÂLPÂIA ÎN CORPU- MI ZDROBIT M- AU DUS ... PE O TARGA LA INFIRMERIE SI DE ACOLO AM FOST TRANSPORTAT LA SPITALUL ... din Cluj PLĂMÂNII IMI ERAU CIURUITI CA O SITA DE- ABIA MAI ...PUTEAM RESPIRA mai aveam și alte leziuni interne AM STAT IN PAT CATEVA LUNI... CU ARIPILE FRANTE ( o mână îi era paralizată) ... si singurele ceasuri de alinare mi le- a adus VIZITA ... lui EMIL sosise intr- o scurta permisie de ... doua zile înaintea lui , si încă nu mă refăcusem pe... deplin când am fost trimis din nou în prima line căci imperiul ... blestematul... avea nevoie de fiii ( de soldati ) săi A CĂROR CARNE TREBUIA ARUNCATĂ in gurile tunurilor inamice ... flăcări roșiatice orbitoare fum in jurul nostru bulgari de pământ care mă loveau in față ... picioarele se mișcau singure nu le mai puteam stapani...si marșul istovitor pentru puterile mele in plină iarnă dar trupul ... meu CHINUIT DE DURERI nu putuse ... rezista calvarului si M- AM PRĂBUȘIT INTR- UNA DIN ZILE NEMISCAT PRINTRE PICIOARELE CAMARAZILOR apoi iarăși... in spital de data asta la Sfântul Ștefan din Budapesta unde medicii după ce m- au consultat ... mi- au pus diagnosticul <PARALIZIE ... PROGRESIVĂ> NU I- AM CREZUT .ZILE ȘI NOPȚI AM FOST URMĂRIT DE COȘMARURI DELIRANTE APOCALIPTICE întrerupte... doar de vizitele Mițicai ( Miți , una dintre surorile lui ) care nu mai stia ce să facă pentru a mă însenina ... EA HABAR N- AVEA CĂ SUFLETUL MI SE USCASE CA UN COPAC prin care NU ... MAI CURGE SEVA... venise si Iulius ( unul dintre frații lui mai mari ) care pe atunci se gasea in Pesta ca sef al biroului de mobilizare... al regimentului din care făcea parte și... mi- au dat in dar un volum legat in ...
piele cu poeziile lui Leopardi... si un ceas de buzunar ce are capace de aur și un mecanism care... declanșează o... melodie dulce suava...
si aceste cadouri scumpe inimii mele MI- AU USURAT CLIPELE DE JALE... il reciteam mereu pe Leopardi acum ... NU MAI POT ... E prea grea cartea si ceasul îl țineam multă vreme la ureche ascultandu- i cantecul fermecator... Iulius n- a mai revenit dar Miți... mi- a povestit mai apoi ... cum mai savuram vorbele ei... despre pianul pe care- l primise Iulius si peste câteva zile n- am mai ... putut rezista dorinței de- a vedea minunatul ... instrument si am fugit din spital ... încă mai puteam merge , gâfâind si impiedicandu- mă la fiecare pas stors... de orice puteri ajunsesem in ... pragul casei lui Iulius si am reușit să sun ... vuietul înfundat al proiectilelor de tun urletul strident al srapnelelor tiuitul ascuțit al gloanțelor... schije flăcări bulgari de pământ pietre fum lângă mine camarazi ... cu fețe botite de spaimă unii se prăbușeau fără un cuvânt alții zbierand DE DURERE SI GROAZĂ... mamă ! mamă! se auzea de peste tot MEMBRE... SI CORPURI SFÂRTECATE SĂREAU IN AER SI UN TRUP DECAPITAT CONTINUA SĂ ALERGE ... SI IADUL ERA ACOLO ...IAR CAPUL ... CAPUL SE ROSTOGOLEA SI VORBEA SINGUR ... AH CAPUL ACELA TERIBIL CU FAȚA
SCHIMONISITA SI MURDARĂ DE NOROI SI DE SÂNGE... AM LESINAT LÂNGĂ PIAN și m- au ingrijit cum s- au priceput mai bine apoi mi- au cântat la pian... melodiile pe care le ador și m- am apropiat timid... am mângâiat clapele si lemnul ... negru peste câteva zile Miți mi- a spus că Iulius ah Doamne ... s- ar putea să plece din oraș mutat cu serviciul și atunci m- a cuprins disperarea si ca un copil am plâns am varsat un potop de lacrimi... si- mi era rușine și după aceea nu- mi mai era iar despărțirea de Miți ( soara lui ) a fost lungă sfâșietoare AM RAMAS SINGUR FĂRĂ NICIO MÂNGÂIERE... FĂRĂ NICIUN SPRIJIN PRINTRE STRĂINI MA ... SIMȚEAM TOT MAI RĂU APROAPE CĂ NU MAI PUTEAM SĂ MA MIȘC ... Si totuși in pofida stării mele AM INCERCAT SĂ PICTEZ ... de atâta amar de vreme nu mai tinusem un penel în mână... la micul șevalet pe care mi- l adusese sora mea ( Miți) dar eram ... acuma știu asta ... in prada unor viziuni SI AM LEȘINAT
IZBINDU- MA IN CADERE CU CAPUL ... DE PARDOSEALA in fața tabloului și... după ce mi- am revenit eram in pat și am privit la ... tablou si nu reprezenta decât un amestec de culori nedeslușite informe și verdictul de azi dimineață m- a zdruncinat de tot... MEDICII AU SPUS CĂ NU MAI E NICIO SPERANȚĂ ÎN CAZUL MEU ... M- A DĂRÂMAT RAPINDU- MI ORICE ILUZIE ... DE... SUPRAVIETUIRE... >
" Ai încercat să te ridici din pat , dorind să mai privești o dată bolta cerească (...)
Lipsit de vlagă, AI RECAZUT GREOI in cariera așternutului, IN TIMP CE SUFLETUL TI SE AVANTA CĂTRE O ARĂTARE IMATERIALA, IMPALPABILA, IVITA DlN CEATA MORȚII.
In jur , clopote bisericilor își întretaiau dangatele profunde , aruncate haotic peste murmurul orașului care se trezea la viață (...)" .
In fotografia de familie din postare , sunt următorii membrii Rebreanu: mama Ludovica, Tiberiu ( mezinul, al 14- lea născut, in poala ei ), Miți ( Maria- Ludovica, a fost cea mai longeviva dintre Rebreni, a trait 92 de ani împliniți, nu a avut urmași deși a fost căsătorită) si VIRGIL ( dreapta ) , cel de care am detaliat despre decesul lui.
Sursa: " SPECTRE ÎN LABIRINTUL UITARII - Romanul familiei Rebreanu ", 4 volume , de Ilderim Rebreanu, editura ZIP, ediția a doua , 2013.
Textul postarii a fost cules din volumul 2 -" CEI MORȚI ȘI PĂRĂSIȚI " , din capitolul " GHILU " , pag. 471- 473.
Sursa
Internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu