CORINA-ROTH

 03 de mai

Hai la un colaj de trei!

MI-E BINE SINGUR CU CHINUL

Marian  Bescuca 

...din ce în ce e mai puţină noapte,

adăst sub veioză ore în şir...

cad cuvinte!

bat clipe-n perete,

scâncesc negurile-n geam,

nu dorm!

nu dorm...

îngăim,

doar eu să mă aud,

peniţa scrijeleşte-n noapte,

ciripesc ursitori învrăjbite

la poale de vraişt....

părăsit!

aşternutul stă înghemotoc

uitat într-un colţ,

pare abrutizat de această încăpăţânare

care nu mă vrea îndeajuns de singur,

aud şoapte,

îngăim din nou,

deşi nu ştiu de mă aude cineva,

nici nu-mi pasă!

mi-e bine singur cu chinul...!

nu mi-e teamă,

sudoarea mă mântuie,

perne bolnave

împrăştie miros de busuioc,

şi s-a rătăcit flacăra prin candelă!

şi sunt atât de singur,

şi noapte atât de puţină,

într-o melancolie vinovată...

dar senină!

(Părăsit la picioarele podului)

34. LA UN COLȚ DE EXIST

... drumul prin potop

al bărcii lui Noe

îmi trasea durerea prin gânduri,

la un colț de exist,

adormeam ... cât o jumătate de clipă

somnul și mie și ei să se plângă,

șușotelile altor lumi mă vitraliau

viitorului meu

și mă durea privirea de-i dam,

adăugam piper și sare, 

trecători netreziți

urau câinilor flămânzi

poftă mare,

îmi treceam urarea lor 

cu palma stângă la spate,

și le dam un surâs

mai mult semănând a rugă, 

și câinii-mi deveneau prieteni,

păzindu-mi vitraliul viitorului meu,

cuvântam cuvântul în suflet s-ajungă

și mă pomeneam cu piesa de teatru

jucată trecutului meu,

pictori cerești mă semnau ca icoană,

și-n talciocul cu obiecte furate,

mă agățau de izvorul  râului curgător

peste viață și moarte,

potopul urzit să-i fie lui Noe

tălmăcea încercarea mea de poezie,

și mă curgeam urmelor bărcii lui Noe, 

cerul mă primea de bună voie,

clipa existului meu lumina ... 

cenușie  !

(Baladă entru tine Cititorule)

ODISEIC - TRUP DIN NETRUP

169.

... da, și ce  m-a frânt așteptarea,

uff ... ce m-a frânt ...!!

te-ai venit în mine ca un scâncet

care să mă insinuieze în fiori,

firesc, fiorii au dat în frământ, apoi, au dat

în răscol, apoi n-am mai putut face  nimic,

și ...

fior eu însumi m-am devenit !... cine să știe ce înseamnă 

să te fii de fior ?!

toți ne dăm de pământ când ne podidesc fiorii,

trupurile nici nu mai știu cum să se lase, apăi

iasă din alchimii ...

și este atâta frământ ... totul, toate par îngrădite

de opreliști, peste tot bariere, peste tot  nu sens unic,

interzis !!

fierbi !

sigur că fierbi, dar moalele capului este cel purtător 

de coroană, și ține bine închis, așa că fiertul e în tine,

din impacient în abia de ținut, apoi ... fuga prin tine, apoi ...

dar cum să mai ții, te iată-n răscol:

fiori peste tot !!

până și firul de păr - oriunde s-ar fi el ! - devine obraznic,

fără de măsură !!

geaba ți-l tai, geaba smulgi ... crește la loc ...

ba, mai semeț !!

treci și de-asta, dar ceva nefiresc te cuprinde ...

sunt pofte peste tot ... poftele-ți cresc temperatura,

nimic nu-ți este-n ajuns !

nimic de-nțeles !

nimic să te înțeleagă !

ai face orice, mai ales că peste tot e chipul ei ...!

năuc și năucitor, apuci pe câmpul nebuniei și faci

declarații de dragoste în dreapta, în stânga, pe pământ,

înspre cer ... dis dimineața, în amiază,, în amurg,  și în

miez de noapte ...

zorii, ce nebunie  ... lor le declari dragoste !

somnul nu te poate prinde, ostenitul nu-ți poate stâmpăra

neastâmpărul ...

și-ai pleca !!

aiurea și niciunde, aiurea și peste tot ...

pofte nebune urlă din tine celor în tine:

cumva trebuie să o văd !!

și pleci !!

iată-te fior !

astâmpără-mă de poți !...

șoptești cerului,

dar cerul se face atâta de mic,

ce să mai strigi !?

pleci ...

frunte plecată ție Cititorule !

da, Doamne, io-s, Monstrul de pe DILIMANDJARO!