📚POVESTEA DE SEARA
O POVESTE DESPRE MESTEACAN SI COAJA LUI STRALUCITOARE
Ce spune legenda…
Mesteacănul n-a avut scoarța albă de la început, ba chiar era neagră și foarte aspră. Într-o zi, toți copacii s-au pregătit de sărbătoare, îmbrăcându-se în hainele cele mai frumoase și având fiecare scoarța netedă și frumoasă, deoarece Dumnezeu venea în pădure să se odihnească. Bradul cu ramuri verzi, fagul cu frunze ovale și lucioase, stejarul cu coroana largă și ghindele sale de leac, arțarul cu frunza roșie, toți s-au gătit și au făcut roată în jurul locului ales de Dumnezeu. Făceau umbră și îl păzeau pe Domnul să nu îl deranjeze cineva.
Deodată, s-au auzit niște vaiete. Era mesteacănul, care venea plângând. Era supărat că nu arată atât de bine precum ceilalți copaci și nu îl poate cinsti cum se cuvine pe Dumnezeu. Copacii ceilalți îi făceau semne să tacă, să nu-i tulbure somnul Domnului. Dar Dumnezeu nu dormea, l-a ascultat și i-a răspuns:
– De-acum înainte, fie ca lacrimile care ți-au curs să îți facă scoarța argintie și să strălucești în lumină!
Despre mesteacăn și proprietățile sale
Mesteacănul este copac național în Rusia și este sărbătorit la începutul lunii iunie. Are mâțișori, frunze simple, dințate sau lobate și coaja subțire, care se rupe în fâșii natural. Coaja are un pigment, ce diferă de la un soi la altul. Acest pigment poate fi alb, roșu, galben sau negru. Are consistența unei hârtii subțiri și se rupe cu ușurință. Lemnul de mesteacăn poate fi șlefuit fin, servind unor scopuri diverse. Are valoare mult mai mare, însă, ca lemn ars. De la acest copac se folosesc coaja, frunzele, lemnul, seva, crengile și rădăcina. Aceste componente își găsesc întrebuințare în medicina naturistă, industria hârtiei, construcție, marochinărie, cosmetică etc.. Ceaiul are proprietăți diuretice, iar seva are proprietăți tonice. Sucul obținut din sevă este răcoritor, verzui, apos, cu gust dulceag,
MIHAELA MUSETESCU
sursa:jurnalspiritual.eu/mesteacam-legenda-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu