.jpg)
SERGENTUL-
de Vasile Alecsandri
Va mai amintiti? Era poezia lui V. ALECSANDRI introdusa candva in manualele scolare, alaturi de ,,Penes Curcanul" de acelasi autor, amandoua facand parte din ciclul de versuri,,Ostasii nostri" , pe care poetul le dedicase eroilor romani jertfiti in Razboiul pentru Independenta din 1877. Tot in semn de pretuire pentru eroii neamului a scris si George Cosbuc poeme precum,,Trei,Doamne, si toti trei" sau ,,O scrisoare de la Muselim-Selo"
Acum, profesorii si elevii de altadata suntem acuzati de festivism si de cosmetizarea istoriei...Dar mi se pare ca este prea putin sa ne aducem aminte, cand si cand, de stramosii nostri, care s-au sacrificat pentru un ideal nobil...Sunt bunicii si parintii nostri si, daca vom citi numele scrise pe frontispiciul monumentelor din comunele noastre, vom tresari descoperind si numele vreunui stramos ...S-au implinit in acest an 144 de ani de la acest eveniment istoric!
SERGENTUL de Vasile ALECSANDRI
Pe drumul de costise ce duce la Vaslui
Venea un om, cu jale zicind în gindul lui:
"Mai lunga-mi pare calea acum la-ntors acasa...
As vrea să zbor, si rana din pulpa nu mă lasa!"
Si bietul om, slab, palid, avind sumanul rupt
Si o camesa rupta bucati pe dedesupt,
Pasea tragind piciorul încet, dar pe-a lui fata
Zbura ca o lumina de glorie mareata,
Si-n ochii lui de vulturi adinci, vioi si mari
Trecea lucioase umbre de eroi legendari.
Opinca-i era sparta, căciula desfundata,
Dar fruntea lui de raze parea incoronata.
Calica-i era haina, dar straluceau pe ea
Si crucea "Sfintul Gheorghe" si a "Romaniei Stea".
Romanul venea singur pe drumul plin de soare,
Când iata ca aude fanfare sunatoare
Si vede nu departre în fata lui venind
Un corp de oaste mindra în aur stralucind.
Erau trei batalione de garda-mparateasca
Mergând voiios la Plevna cu dor s-o cucereasca.
In frunte-i colonelul semet, pe calu-i pag,
La bravii sai tovarasi privea ades cu drag,
Si inima în pieptu-i batea cu foc, desteapta,
Căci el visa, privindu-i, la lupta ce-i asteapta.
Deodat' el da cu ochii de sarbedul roman
Ce stase-n loc la umbra, sub un stejar batrân,
Si mult se minuneaza, si nici ca-i vine-a crede
Când crucea "Sfintul Gheorghe" pe sinul lui o vede.
S-opreste regimentul, iar bravul colonel
Se-nchina la drumetul, s-apropie de el.
Si-i zice cu blindeta: "De unde vii straine?"
"Vin tocmai de la Plevna." "Cum e acolo?" "Bine."
"Dar aste decoratii cum, cine ti le-au dat?"
"Chiar domnitorul nostru s-al vostru imparat."
"Dar pentru care fapte?" "Stiu eu?... Cica drept plata
Ca am luat eu steagul redutei... si pe data
Cu el, strapunsi de glonturi, ne-am prabusit în sant..."
"Dar ce rang ai voinice?" "Am rang... de dorobant!"
Atunci colonelul, dând mâna cu sergentul,
Se-ntoarce, da un ordin... Pe loc, tot regimentul
Se-nsira, poarta arma, saluta cu onor
Romanul care pleaca tragind a lui picior.
In imagine: ,,Dorobantul" de Grigore Alexandrescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu