.jpg)
A fost odată un bărbat care lua autobuzul în fiecare zi pentru a merge la serviciu. La o statie ulterioară, o bătrânică se urcă în autobuz și se așează lângă fereastră. Deschide o pungă și până la capăt aruncă ceva pe fereastră. A fost așa în fiecare zi la fel.
Într-o zi intrigat, barbatul a întrebat-o ce aruncă pe fereastră.
-Sunt seminte.
- Semințe - semințe de ce?
- De flori. Mă uitam afară și nu vedeam nimic. Aș vrea să pot călători văzând flori până la capăt. Nu ar fi frumos?
- Dar semințele cad pe asfalt și sunt zdrobite de mașini, sunt mâncate de păsări. Crezi că semințele tale vor germina pe marginea drumului ?
-Cu siguranță că da! Deși unele sunt pierdute, unele vor ajunge unde trebuie și cu timpul vor încolți.
-Dar... vor întârzia să crească. Au nevoie de apă -Fac ce pot! Vor veni și zile ploioase.
Și bătrânica continua cu munca ei. Bărbatul coborând din autobuz ,credea că femeia și-a pierdut puțin mințile.
Câteva luni mai târziu, bărbatul mergând la serviciu, privea pe fereastră și a văzut tot drumul plin de flori.
Tot drumul parcurs era un peisaj colorat și inflorit.
Și-a amintit de bătrânică că nu o văzuse de la un timp încoace. La întrebat pe șofer.
-Bătrâna cu semințele unde este?
- A murit de o lună!
Bărbatul s-a întors la scaunul său și continuă să privească peisajul încântător și își spunea: Florile au răsărit, dar pentru ce folos munca ei? Nu s-a putut bucura de această priveliște!
Deodată a auzit râsul unui copilul arătând spre flori.
-Uite tati! Uite câte flori!
-Ce frumoase sunt!!!
***
Bătrâna din aceasta poveste, și-a făcut treaba, răspândind moștenirea către toți cei care au putut să o primească, către toți care o vor putea admira pentru a fi fericiți.
Continuați să aruncați semințe și vor apărea până la urmă flori.( text preluat)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu