Celor pierduți
Prea multe suflete dragi mie
Aduni la tine, Doamne, sus
Nu vreau să cred că au apus
Atâtea au rămas de spus
Iar zările sunt infinite...
Prea multe suflete iubite
Aduni la tine, Doamne, sus
Și nu pot crede cum s-au dus
Iar firul vieții când s-a scurs
N-am prins de veste, câtă grabă...
Și nimeni cerul nu-l întreabă
De ce-au venit, de ce-au plecat,
De câte ori s-au luminat
Ce multă dragoste au dat
Sau cât de multă ar mai da...
Dar știu, ce-a fost n-o să mai fie,
Nici n-or zâmbi, nici n-or ofta,
Nu vor iubi, nu vor visa,
Nu vor dori, nu vor avea...
Prea multe suflete dragi mie...
Corina Nica
6 mai, 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu