NU SUNT SINGURĂ PE LUME
S-a lăsat pâcla pe sate…
Bucuroasă le-aş da, toate,
Pe un somn tihnit în noapte!
Ce folos, că nu se poate…
M-am dus la floarea de mac
Ca să cer somn, să cer leac…
M-a privit şi-apoi a râs,
Iar pe urmă-aşa mi-a zis:
-Nu ai somn? Îţi plâng de milă!
Eu, de-abia îs o copilă…
Pân-la toamnă, când îs coaptă,
N-am cum să te-ajut, surată!
Şi m-am strecurat uşor
În ocolul oilor,
Să fur somnul mieilor…
Dar câinii afurisiţi,
Ca mine, neadormiţi
M-au simţit ce pun la cale
Şi m-au alungat la vale!...
Singură şi-a nimănui,
Tot de dorul somnului,
Mi-am trimis gândul hai-hui
Pe malul pârâului…
Fără somn, pârâul curge,
Vine-n valuri şi se duce
În şopot necontenit…
Ce-o zice, bolborosind?...
Şi-am simţit vântul din spate
Cum se luptă şi se zbate
Pâcla deasă s-o destrame…
Iată că nici el nu doarme!
Şi m-am bucurat, pot spune,
Că mai sunt aşa ca mine
Şi nu-s singură pe lume!
Sofia Vicoveanca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu