”- Ați mâncat? il întrebă stăpânul casei.
- Am mâncat.
- Atunci ați venit ca să vă râdeți de mine? Ce nevoie mai am de dumneavoastră dacă ați mâncat?
Râzând, musafirul spuse:
- Am sa vă liniștesc, spunându-vă că nu am mâncat nimic: nu am deloc poftă de mâncare.
- Dacă ați fi văzut ce de pește am prins! Ce namilă de nisetru ne-a venit în vizită! Ce mai carași și crapi!
- Mi-e si necaz să vă ascult. De ce sunteți întotdeauna așa de vesel?
- Vai de mine, dar de ce mi-ar fi urât? întrebă stăpânul casei.
- Cum să nu va mai fie și urât? Omului i se mai urăște și gata.
- Mâncați prea puțin, asta-i. Ia încercați să mâncați mai bine. Că numai in ultimul timp a apărut scorneala asta cu plictisul. Alta dată, nimeni nu se plictisea.
- Ia nu vă mai lăudați! Parcă nu v-ați plictisit niciodată?
- Niciodată! Nici nu știu ce-i plictisul, nici n-am când sa ma plictisesc. Dimineața te trezești si te pomenești cu bucătarul căruia trebuie sa-i spui ce sa gătească pentru prânz. Vine îndată ceaiul, apare si vechilul, pe urmă trebuie sa te duci la prins pește si te pomenești cu masa de prânz. După-amiază nici n-apuci sa tragi un pui de somn, ca iar vine bucătarul, sa te întrebe ce sa gătească pentru cină. Când sa te mai și plictisești?”😄🤔😯
✍___Nikolai Vasilievici Gogol



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu