Cu pași grăbiți spre înc-o toamnă
Pe strada mea zăresc petale
Ce-s duse de-adieri de vânt
Iar sus pe stâlpi, ard felinare.
Și dintr-un colț, răsună-un cânt,
C-a-ntr-un oftat ce mă 'nfioară
Încât mă 'ntreb, cine suspină?
Să fie-un înger ce coborară
Încet pe-o rază de lumină?
Dar printre razele de aur
Făr' de speranț-apare Ea!
E vara tristă: ,, Ce tezaur
Aduce toamna -n poala sa?"
Întreabă rece, temătoare
Simțind că timpul s-a răcit,
Iară pe cer vede cocoare
Zburînd spre-albastru infinit.
Mi-e ciudă, va spun acuma
Pentru că nopțile -s mai reci
Și va cădea, sigur și bruma
Pe câmp, pe-alei și pe poteci!
O frunză mică, tremurândă,
Cade agale înspre pământ
Și ochii mei privesc în tindă:
,,Cum pleacă vara, mă 'nspăimînt!"
Aprostofez sfios și tainic
Știind că totu-i cu măsură
Iar Dumnezeu, nu e paharnic
Și nu este loc nici pentru ură!
#Conduraru Ioana
25-08-2021
Foto internet
Din jurnalul inimii mele o picătură de suflet pentru dumneavoastră, suflete dragi!
Nu uitați că numai iubind veți culege frumusețea din astre!



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu