.jpg)
POEZIA ZILEI
Se întâmplă în viață să iubești, să fii rănit, să îți iei viața de la capăt, vrei să uiți tot, dar amintirile sunt mereu în inima ta, şoptindu-ţi că iubirea este cel mai frumos lucru care te poate condamna la suferință. Depănăm în minte atâtea amintiri, atâtea gânduri frumoase, atâtea clipe minunate, uneori, printre lacrimi. Inima este ca marea, păstrează în adâncul ei tot ceea ce a primit, de aceea amintirea ființei iubite apare mereu în gând și va rămâne acolo pentru totdeauna.
O icoană a serilor, pentru o viață întreagă. ,,Mai treci, ca altădată când te oprești din drum!”, ,,Mai treci! Știu c-ai venit în sat pentru o vreme/Sunt vinovată că n-am știut atunci să te iubesc". Locurile pline de frumusețe, colindate la braț cu iubirea, nu au cum să fie uitate vreodată, iar eroina se întrebă: ,,Dar fără tine, învață-mă, cum pot ca să trăiesc?" I-ar plăcea să audă de la el că i-a fost dor, că i-a simțit lipsa. ,,Sau m-ai uitat și nici nu-ți pasă?". Persoana care a fost părăsită se întreabă, mereu, același lucru: de ce trebuie să iubim atât de mult persoane cu care nu putem fi, dacă nu suntem făcuți unul pentru celălalt?... De ce ne-am întâlnit? De ce a trebuit să vii în viața mea și să pătrunzi atât de adânc în sufletul meu? Oare există dragoste absolută sau ochii care nu se văd se uită? Când amintirile clipelor petrecute împreună colindă sufletul, în nopțile când plouă, tristețea este mai rece, mai dureroasă..., singurele mângâieri le primești de la stelele nopții. A fost un vis aproape împlinit, autoarea s-a lăsat purtată de glasuri pe aripile amintirilor, ca să retrăiască încă o data clipa fericirii. Dar totul este o amăgire, singurătatea pune din nou stăpânire pe sufletul ei și repetă: ,,Mai treci din când în când".
O poezie de dragoste frântă, care face ca sufletul cititorului să suspine! Întâlnim mereu în viața noastră acest fel de dragoste, care te secătuiește și te face cel mai trist de pe pământ! Felicitări și prețuire pentru versurile deosebite, Lucia Gurita! Astăzi ele vor sta pe podiumul grupului nostru ca semn de apreciere!
Mulțumiri pentru postarea deosebită, Bucerzan Aurelia!
Mai treci din când în când
Gurita Lucia
Mai treci din când în când, ca să mai stăm de vorbă
S-au adunat în vreme doruri multe
O cană cu vin stă să fiarbă pe o sobă
Pe plita-ncinsă îți pot face turte.
Mai treci, ca altădată când te opreai din drum!
Și, cu iubire, mă priveai ca pe-o lumină
O zi întreagă te-așteptam ca și acum
Și adormeam, târziu, pe-o bancă în grădină...
Mai treci!
Știu c-ai venit în sat pentru o vreme
Sunt vinovată că n-am știut atunci să te iubesc
Te-aștept să vii spre seară, n-ai de ce te teme
Dar fără tine, învață-mă, cum pot ca să trăiesc?
Acolo unde-ai fost, cred că ai dus-o bine
C-ai adunat și lucruri, ți-ai făcut o casă
Din când în când, ți-a mai venit vreun dor de mine?
Nu ți-am lipsit?
Sau... m-ai uitat și nici nu-ți pasă?
Ziua nu mi-e urât!
Chiar dacă plouă mocănește
Doar noaptea dorul de tine, mă-mpresoară
El se strecoară-n suflet, parcă mă iubește
Iar când mi-e teamă, vorbesc cu stelele pe-afară...
Când Vara asta parcă nu-i nici Vară...
Și plouă-ntruna și văd că nici tu nu mai vii...
Singurătatea asta mută, iar mă cheamă
Bate un vânt năprasnic și-odăile-s pustii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu