găsesc sentimente. așa... brusc.
unele nici nu știu că există.
dau de ele
ca și cum aș fi un căutător.
nu sunt.
ai văzut că pe wikipedia,
la explicația mea civilă,
scrie
"ființă rătăcitoare de de toate,
trăiește în emisfera stângă a unei mansarde,
spre sud,
se înmulțește prin pierderi,
fumează camel galben scurt
și, uneori, rar,
face clătite, numite chestii neelucidate,
și poezii cu gem de caise".
dar eu găsesc sentimente.
pline, goale, noi, vintage,
de oțel, de lemn, de cârpă,
dure, fericite, mute, proaste,
frumoase, prăpădite, lucioase,
slabe, nebune,
dar îngrozitor de mari.
le văd în incredibil de mulții ciorapi
fără pereche,
în unt,
în borcanul cu o mie de becuri arse,
pe cele 4 sârme de rufe,
care seamănă cu corzile unui violoncel
tolănit la soare.
le privesc în detaliu,
cu atenția unei vrăbii prin urechile acului,
oriunde
din unghiul meu uluit de vedere.
în buzunarul de vară
al unor blugi purtați îndărătnic,
am găsit un bilet de ieșire din mare.
mirosea a ceva ce nu s-a-ntâmplat
exact unde îl rupsese
Taxatorul.
l-am lipit duios cu scoch,
un sabotaj minor
pentru o intrare majoră
într-un alint.
nu caut.
mă-mpiedic de chestii neanunțate,
strâng fericiri mici într-un camion enorm,
sunt un gunoier de sentimente,
care nu aruncă nimic,
dar le rătăcește
pe-acolo.
corina dașoveanu



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu