Multumim Gabi Grigorita pentru poezia asta prevestitoare,mai adevarata si mai matura din pacate pe zi ce trece…Asa era “Bossul”,un mare vizionar iar noi nu aveam capacitatea de a-l intelege pe deplin…Acum,da!…
...acum ,o coasă singură pe drum
rărește lumea și de om nu-i pasă...
NE DĂ TÂRCOALE MOARTEA
ADRIAN PĂUNESCU
Acum , că și privirea s-a scurtat
Și fiecare-i singur cu-ale sale
S-ar cuveni să fim mai grijulii
Cu MOARTEA ce ne dă mereu târcoale .
Când ne-au murit bunicii , lăcrimam,
Și-am plâns bogat când ne-au murit părinții ,
Acum , când vine vorba despre noi
Nu știm să ne sustragem suferinței .
Prietenii au pasul tot mai mic
Și mierea a fitil aprins miroase
Plătim căldura-n mod exagerat
DE-ATÂTA frig cât ne-a intrat în oase .
Jur imprejur nu-i loc de-un pic de alb
Că se-ntetește negrul în chenare
Din patru vești câte auzi pe zi
Precis ,e una-n care se și MOARE .
Cândva , bătrâna-n doliu apărea
Ca să lucreze-n oameni cu o coasă ,
Acum,o coasă singură pe drum
Rărește lumea și de om nu-i pasă .
Se MOARE ca-ntr-un permanent război
Deși ne lăudăm că-i timp de pace ,
Amurgul vine încă de la prânz
Și zilnic MOARTEA face și desface .
GROPARII sunt atât de ocupați
Că nu mai au nici vreme să respire ,
Iar noi pe-afară am ramas puțini
Și cei mai mulți suntem în CIMITIRE .
S-a și ajuns la clipa de coșmar
Când despre OMUL ce-a plecat din viață
Prietenii să spună că s-a dus
Pe undeva pe-aproape pe la piață .
E-un joc aproape fără DUMNEZEU
Un fel de surditate ce se-ngănă
Și un comerț de oase și de viermi ,
ȚĂRÂNĂ CE PALPITĂ ÎN ȚĂRÂNĂ .
Și parcă orizontul s-a rărit
Prin el se vede nălucind departe
Un fel de cer de gheață prăbușit ,
MATERNITATEA CARE NAȘTE MOARTE .
MEREU MAI SINGURI ȘI MEREU MAI TRIȘTI ,
ÎN FAȚA CASEI CU ORBITE GOALE
NU RECUNOAȘTEM NICI MĂCAR ATÂT
CĂ-I MOARTEA CE NE DĂ MEREU TÂRCOALE .



.jpg)




















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu