.jpg)
Cum a devenit Pamela Digby ambasadoarea Americii la Paris
Pamela Digby s-a născut pe 20 martie 1920 în Hampshire, Anglia, fiind fiica lui Edward Digby, al 11-lea baron Digby, și a soției sale, Constance Pamela Alice, și a fost educată de guvernante în casa părintească din Dorset, împreună cu cei trei frați mai mici ai ei. Străbunica fetiței a fost aventuriera și curtezana Jane Digby, cunoscută pentru călătoriile sale exotice și viața personală scandaloasă.
Crescută într-un conac uriaș aflat în mijlocul unei păduri din Dorset, a devenit o călăreță foarte bună, la vârsta de șaptesprezece ani, adolescenta a fost trimisă la un internat din München timp de șase luni și, în timp ce se afla acolo, i-a fost prezentată lui Adolf Hitler de către britanica Unity Mitford, una dintre iubitele acestuia. Mai târziu Pamela a plecat la Paris și a urmat câteva cursuri la Sorbona, dar nu a obținut niciodată o diplomă universitară, iar în 1937 s-a întors în Anglia.
În 1939, în timp ce lucra la ministerul de externe din Londra făcând traduceri din franceză în engleză, Pamela l-a întâlnit pe Randolph Churchill, fiul lui Winston Churchill. Acesta avea reputația de a fi afemeiat și alcoolic și își căuta disperat o soție, după ce fusese refuzat de opt femei cărora le propusese să se căsătorească cu el.
Randolph a cerut-o de nevastă pe Pamela chiar în seara în care s-au cunoscut și s-au căsătorit pe 4 octombrie 1939. Unicul lor copil, Winston jr, s-a născut la două zile după ce Randolph Churchill a fost ales în Camera Comunelor și, la scurt timp după nașterea bebelușului, Pamela și nou-născutul au fost fotografiați de Cecil Beaton pentru revista Life, aceasta fiind prima copertă a publicației care înfățișa o mamă cu un copil.
În februarie 1941, Randolph a fost trimis la Cairo cu serviciul militar și aici a acumulat mari datorii la jocurile de noroc. Disperat, i-a trimis o scrisoare Pamelei rugând-o să-i trimită bani ca să-și acopere împrumuturile, dar în aceeași perioadă a aflat despre aventura ei cu politicianul american William Averell Harriman, iar aceste două motive le-au distrus căsnicia. În cele din urmă, ea a cerut divorțul în decembrie 1945, motivând că Randolph a părăsit-o timp de trei ani.
În timpul căsătoriei sale cu Churchill, Pamela a avut mai multe relații cu diverși bărbați printre care Edward R. Murrow, John Hay „Jock” Whitney, iar după divorț cu prințul Aly Khan, Alfonso de Portago, Gianni Agnelli și baronul Elie de Rothschild.
Devenită o femeie liberă, Pamela s-a mutat la Paris și în 1948 a început o aventură de cinci ani cu industriașul italian Gianni Agnelli, proprietarul Fiat, perioadă pe care a descris-o ca fiind cea mai fericită a vieții ei, deși Agnelli nu i-a fost fidel. În 1952, l-a găsit în casă cu o tânără femeie, Anne-Marie d’Estainville, și a fost foarte afectată, în ciuda propriului comportament din trecut. În aceeași zi Agnelli a suferit un accident de mașină în timp ce o ducea pe amantă acasă, iar Pamela l-a îngrijit în următoarele zile și ulterior a rămas însărcinată, dar a decis să facă un avort în Elveția. Mai târziu, când a aflat că prințesa Marella Caracciolo di Castagneto rămăsese însărcinată cu Agnelli, Pamela Churchill a pus capăt aventurii.
Următoarea sa relație semnificativă a fost cea cu baronul de Rothschild, care era însă căsătorit. Noul iubit a sprijinit-o financiar, iar ea a profitat și a folosit o parte din banii primiți pentru a face cursuri de istoria artei. După ce s-a despărțit și de acesta, a avut o aventură cu scriitorul Maurice Druon și o relație cu magnatul maritim Stavros Niarchos.
În 1959, l-a cunoscut pe Leland Hayward, un producător de pe Broadway, care era căsătorit cu Slim Hawks. Pamela s-a mutat la New York și, în ziua în care divorțul lui Hayward a fost pronunțat, a devenit a cincea lui soție, cei doi căsătorindu-se pe 4 mai 1960 în Carson City, Nevada. Leland era foarte bogat și astfel cuplul și-a permis un stil de viață extrem de luxos, Pamela rămânând alături de el până la moartea sa, pe 18 martie 1971.
A doua zi după înmormântarea soțului, aventuriera britanică a reluat legătura cu fostul ei iubit, Averell Harriman, care avea 79 de ani și era de puțin timp văduv. Cei doi s-au căsătorit pe 27 septembrie 1971, apoi ea s-a mutat în Washington. Harriman era moștenitorul unui imperiu al industriei căilor ferate, era foarte bogat și tocmai își cumpărase o moșie în Virginia și un avion privat.
Profitând de implicarea lui Harriman în Partidul Democrat, Pamela a început o carieră politică. A devenit cetățean american în 1971 și s-a alăturat Partidului Democrat, creând un sistem de strângere de fonduri de succes. În 1980, Clubul Național Democrat a numit-o „Femeia anului”, iar președintele american Bill Clinton a desemnat-o ambasadoare a Statelor Unite în Franța în 1993, funcție pe care a ocupat-o până în 1997. După decesul vârstnicului ei soț în 1986, va avea multe probleme cu copiii defunctului din căsătoriile precedente legate de moștenire.
Pamela Harriman a murit unsprezece ani mai târziu, pe 5 februarie 1997, la vârsta de 76 de ani, la spitalul american din Neuilly-sur-Seine, după ce suferise o hemoragie cerebrală în timp ce înota în piscina Hotelului Ritz din Paris.
A doua zi președintele francez Jacques Chirac i-a oferit post mortem Marea Cruce a Legiunii de Onoare, fiind prima femeie diplomat de altă naționalitate decât cea franceză care a primit această distincție, iar Bill Clinton a trimis Air Force One pentru a-i aduce trupul în America. Pamela Harriman a fost înmormântată pe 14 februarie 1997 în curtea proprietății sale din New York, după o ceremonie funerară la care a asistat cuplul prezidențial Hillary și Bill Clinton.
Sursa
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=4120534734714150&id=100002729930235
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu