.jpg)
COLIND PENTRU BĂTRÂNII DIN AZIL
FELICIA FELDIOREAN
Motto:Colind,cântec trist
Colind de uitare
Cu ramuri de brad
Îngropate-n ninsoare.
Iubiţii mei copii-bătrâni
Iubiţii mei bătrâni-copii
Nu mai aveţi nimic în mâini
Unde-au plecat ai voştri fii?
Ce semn prevestitor de rele
V-a spus că într-o bună zi
În nopţi fără luciri de stele
Veţi fi mutaţi de-ai voştri fii?
Cu ochi curaţi de căprioară
Din ochii blânzi aţi lăcrimat
Când aţi văzut ultima oară
Casa din care v-au mutat.
Şi nici nu aţi avut pretenţii
Voi aţi avut numai dureri
Şi nici nu pretindeaţi atenţii
După atâtea lungi tăceri.
Vă mai aduceţi voi aminte
Cum contemplaţi fulgii ce cad?
Pentru-ale voastre dureri sfinte
V-aduc o ramură de brad.
Şi vă colind de dor de casă
Şi vă colind de sărbători
Când pâinea rumenă pe masă
O mai simţiţi doar din scrisori.
Eu vă colind în ierni cu stele
Sub geamul vostru stau şi cânt
Acum,când mii de gânduri rele
Aţi adunat de pe pământ.
Răsplata-a ce-aţi făcut la toţi
Pentru al vostru sfânt copil
Şi pentru-ai voştri dragi nepoţi
E-o condamnare la azil.
Aţi suferit şi v-a fost greu
Ca să le fie lor mai bine
Şi-acum vă întrebaţi mereu
De ce le e cu voi ruşine.
Să-nveţe-n şcoli şi-n facultăţi
Voi aţi muncit din greu,cu jale,
Şi v-aţi luptat cu greutăţi
Şi-acum vă stingeţi prin spitale.
Şi nu ar fi nimica greu
Sub soarele ce parcă-i stins
Dar voi îi veţi iubi mereu
Bătrâni senini cu părul nins.
Şi-aşa vă stingeţi prea curând
Povara-atâtor lungi dureri
Eu am venit cu-n singur gând
Să fiţi mereu mai tari ca ieri.
Oameni bătrâni acum cărunţi
Când cerul iernii se dezgheaţă
V-aduc colind de peste munţi
Pentru a vă trezi la viaţă.
Chiar dacă astăzi li se pare
Că-i greu cu voi,că-i bine-aici
Doar voi aţi fost puterea mare
Chiar dacă astăzi sunteţi mici.
Copiii voştrii,necuminti
Să-nveţe de prin dicţionare,
Că mai presus decât părinţii
Nu poate fi nimic sub soare.
Şi nu uitaţi,copii de piatră
Şi să v-aduceţi voi aminte
C-o să îmbătrâniţi odată
Şi i-aţi veghea şi la morminte.
Nu le-a rămas decât privirea
Ce umblă prin păduri şi munţi
Ei au uitat ce-i fericirea
Unui An Nou sau unei nunţi.
Acum,când stelele coboară
Acum,când ninge liniştit
Eu vă aduc colind de seară
De dincolo de infinit.
Şi peste geamul vostru nins
Colind pentru a voastră stea,
Să nu plecaţi de pe cuprins
Cât viaţa-n voi va lumina.
Şi dacă fiii voştri uită
Că existaţi pe-acest pământ
Dă,Doamne,o ninsoare multă
Să ne îngroape pân'la gât...
ARINI –
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu