Prima ninsoare
Plânge pe-o frunză, Noiembrie,
Și, vântul, o tremură-mpăcată,
Iarna se lasă-n Decembrie,
Cu-o mantie albă, îmbrăcată.
E-atât de curată și totuși ciudată,
Ca o romanță, toamna asta pleacă,
Dalbe zăpezi, la poart-o să bată,
Când fulgii la geamuri se-neacă...
Și iarăși colindă, bob-mărgăritar,
Zăpada se-adună la geamuri,
Când Steaua lucește-n Altar,
Iar chiciura plânge pe ramuri!...
Dar fulgii de vată se aștern tiptil,
Brândușa se-ascunde-n zăpadă,
Codrul muțește când râde-un copil,
Pe un nămete adunat grămadă...
~ Marinela Macarie Stanescu



.jpg)




















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu