CORINA-ROTH

 Viscol 

de Boris ioachim(Costel Geana)

Crunt, din văzduh, fulgi grei se tot răstoarnă –

Mi-a viscolit în piept  întreaga iarnă

Şi nu sunt semne de senin din ceruri

Şi-i ger şi-n mine şi pe lume-s geruri.

Privind pe geamul îmbrăcat în floare –

Floare de ger, de viscol şi ninsoare,

Îţi mai aduci aminte de iubire, 

De atunci când verdele domnea pe fire,

De vremea când mi-erai, mereu, aproape

Şi-mi spulberai  tristeţea cu dulci şoapte?

Când ne-ncleştam într-o îmbrăţişare,

Pe care o doresc şi azi şi doare.

Astăzi, când dragostea e-n agonie

Şi afară viscoleşte cu furie,

Când vânt de gheaţă vrea să mă sugrume –

Eu, pentru tine-s doar un simplu nume.

Tu, pentru mine, doar o adiere

Plină de arome cu pelin şi miere

Şi-un vis înalt ce, brusc, şi-a frânt avântul

Făcându-se totuna cu pământul.

Un vis trimis, cândva, să te peţească –

Dar n-a găsit adresa  - să-ţi vorbească.

Eu, neştiind că n-a ajuns la tine,

Am aşteptat,  zadarnic, semn de bine.

Vreun semn care să-mi dea, cumva, de ştire

Că  nu eşti doar himeră şi-amăgire…

Cum mă frământă viscolul, într-una! –

Ce e real – iubirea sau minciuna?

Căci viscolul nebun a sărit calul -

Şi amestecând visarea cu realul

Nu mai pricep, deloc, ce-i  rău, ce-i bine –

Atâta ştiu: că viscoleşte-n mine…

       

Boris Ioachim s-a născut pe 25 ianuarie 1967 în satul Sîrbi, din județul Botoșani. A debutat în revista "Flacăra" în 1996 – la rubrica "Maşina de scris", a criticului Alex. Ştefănescu. A publicat două plachete de versuri în 2004 şi 2005, "Balada spânzuratului" si "Balada omului de rând" (ambele la Editura Litera, Botosani). După o pauză de aproape un deceniu, publică "Imn iubirii", "Iubire fără destinatar", precum și volumul de proză "Lanțul care ne dezleagă". A apărut în antologia de versuri "55 de poeţi contemporani" şi în antologia de versuri "Antologia vinovatelor plăceri", în antologia de proză "Declin - Scripta manent". 

 S-a stins din viață la 8 mai 2016. 

Odihnă veșnică!🕯