CORINA-ROTH

 Lectura de după-amiază!

Basmele la romani.

Vom demonta astăzi un mit, şi anume că Făt-Frumos este personajul pozitiv din basmele româneşti, iar Zmeul – un ticălos fără pereche. În fapt, aşa cum vom vedea imediat, lucrurile stau exact pe dos.

 Pentru asta, să facem mai întâi un mic profil psihologic al celor mai importante personaje din basmele româneşti.

Caracterizarea personajelor

ÎMPĂRATUL

E un moş senil şi complet incompetent. Singurul merit că a ajuns împărat e că a fost primul născut.

 Nu e în stare să aibă grijă de fiisa, prin urmare mă întreb cum mama dracului ar putea avea grijă de ditamai împărăţia!

Nevastă-sa lipseşte din peisaj; e subînţeles moartă şi l-a lăsat cu trei fete care sigur nu-s ale lui, fiindcă moşul are vreo 70 de ani şi aia mică în jur de şaişpe! Clar raposata imparateasă a "călcat pe de laturi"!!!

Deşi e înconjurat de viziri, dregători, sfătuitori, când e să ia vreo decizie, îţi vine să-l iei la palme: primul individ care-i aduce fata înapoi, o primeşte de nevastă şi mai ia şi jumătate de împărăţie!

 Strămoşul său, care a întemeiat dinastia, și a strans atata avutie, probabil se răsuceşte în mormânt!

FATA CEA MARE ŞI FATA CEA MIJLOCIE

Sunt nişte strâmbăciuni nasoale, plate şi complexate, care-şi urăsc sora mai mică pentru că e mignonă, are fund, tâțe și e în centrul atenţiei, pentru că e aia răpită, ba se mai şi mărită înaintea lor!

Sunt atât de jenante, că nici macar un zmeu nu le vrea!!!

FATA CEA MICĂ

E aia răsfăţată, "bunăciunea" învăţată să i se facă toate poftele.  Singura ei calitate e că e frumoasă. Nu stim nimic despre câtă școală are, sau dacă IQ-ul e mai mare ca numarul de la pantofi, sau dacă are vreo valoare intrinsecă... ceva.!

Nici nu vreau să vorbesc mai mult despre ea, că mă enervez!

FĂT-FRUMOS 

De obicei, e unu’ căruia nu i-a plăcut cartea: ori prinţ, ori vreun coate-goale!.

Frumuşel şi efeminat!

 Ar fi stat să "frece menta" în continuare şi să se ia la trântă prin iarbă cu oile, cu fraţii lui sau cu flăcăii satului, da’ vrea să dea lovitura.

 Şi, când boul de împărat dă sfoară-n ţară cu fiică-sa şi tronul-premiu, normal că se prezintă primul!

Habar n-are cum arată fata împăratului, nici nu-l interesează prea mult, de fapt, vrea împărăţia si banii. Plus ca astea vin la pachet cu "pasarica". Şi, oricum, ştie de la tovarăşi că, de obicei, e răpită bunaciunea familiei, nu ălealalte două.

CALUL

E singurul personaj pozitiv din toată povestea. Înainte de episodul cu jăratec, zace slab, bubos şi răpciugos în grajd, ceea ce arată încă o dată că împăratul e un idiot – nu aşa te porţi cu o asemenea comoară.

 Calul e cel care îi face strategia lui Făt-Frumos. Nu zice prea multe, pentru că probabil îi e jenă să intre-n vorbă cu un oportunist analfabet. În sufletul lui, îşi doreşte să fie în echipa Zmeului!

MAMA ZMEILOR

Este exact opusul Împăratului. În primul rând, la ea e sigur că e mama zmeilor. Apoi, a făcut trei băieţi care e fiecare la casa lui, nu trei fete..."cucuiete", ca împăratul!

Şi ia hotărîri bune şi de una singură, n-are nevoie de o armată de viziri, dregători, sfătuitori etc.

ZMEUL

E un tip hotărît, energic şi forţos. Probabil, are un nas cât toate zilele, (stiti ce se zice despre tipii cu nas mare!) umblă neras, e păros şi are palmele tăbăcite. Asta ce ne spune? Că e un om care munceşte! A tras din greu ca să ajungă unde e – a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui. Aşa merg lucrurile pe tărâmul celălalt, acolo nu-ţi dă nimeni un castel că te cheamă împăratul-nu-ştiu-cum. E sigur că Zmeul şi-a clădit palatul cu mâinile lui. Bine, o mai fi avut nişte muncitori pe care i-a mâncat după aia, dar sunt convins că a stat cu ei acolo, pe capul lor, să vadă cum pun ăia marmura în baie, să nu-l tragă-n piept şi să-l fure. Şi mi se pare normal să-i mănânce la sfârşit, ştim cu toţii cum sunt muncitorii!!

Mai ştim că are o moşie imensă, populată cu tot felul de jivine ticăloase. Chiar credeţi că e uşor de administrat aşa ceva, să-i ţii în frâu pe toţi ăia? Păi aia nu sunt proşti ca ţăranii împăratului, dacă nu stai cu ochii pe ei. 

Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscător de oameni, un excelent strateg militar şi un bun trezorerier. Dar Zmeul e un tip cinstit în sentimente şi cam fără noroc la femei. I-a venit vârsta însurătorii, a stat, a analizat, a cercetat, şi-a căutat nevastă. N-a găsit pe nimeni pe placul lui în propriul tărâm (ce s-alegi din jivinele alea?), deci s-a uitat la vecini. S-a îndrăgostit de fata aia mică a Împăratului (ştie ce-i frumos, măcar fizic, şi nici nu încalcă eticheta, ţinteşte la acelaşi rang) şi a procedat în  consecinţă, aşa cum cerea tradiţia: a luat-o la el. Aşa a făcut şi tac-su cu mă-sa, şi bunicul lui, şi străbunicul lui, la vremea lor. Aşa e normal: clar, fără ascunzişuri, umblat cu şoalda şi alte prosteli. Pui problema direct:

“Fă, te iubesc, te vreau! Treci încoace.” Şi prostul chiar o iubeşte: n-o forţează, n-o siluieşte, e romantic!

Preluare de pe "Super glume" 

Cos Ger