" I-atăta iarnă astăzi între noi
Și nesfârșite câmpuri cu zăpadă,
Iar gerul ne-a cuprins aproape goi,
Mușcând din carnea mea, ca dintr-o pradă.
I-atăta iarnă și-i atâta frig,
Nici focu-n suflet nu mai face față,
Iar buzele mă dor dacă te strig,
Iubirea mea, cu inimă de gheață.
Totul e alb, iar doru-i mort pe cale..
Tu ai pornit un cataclism alert !
Speranța-i prinsă-n ghețurile tale,
În chinuri, va muri si ea, încet...
Împotmolite-n nesfârșirea iernii
Sunt astăzi și iubirile trecute,
Dezamăgit voi sta întins pe săniii,
Iar buzele o să-mi devină mute.
Flămânzi, vor veni vulturi din înalturi
Și lupii vor veni din depărtare,
Vei ospăta cu ei până te saturi,
Din trupul meu lipsit de apărare.
Iar urmele a ceea ce am fost,
Le vei inmormânta-n siberii reci.
Tu ! Iarnă a iubirii fără rost !
De de-ai rămas, dacă mi-ai spus că pleci ??? "
- F. Tudoran -



.jpg)




















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu