ŞARPELE ŞI LICURICIUL
Versuri Anca Chindea
Într-o pădure întunecoasă
Trăia un şarpe înfometat,
Stătea la pândă-n umbra deasă,
Să prindă ceva de mâncat.
Un licurici trecu prin preajmă
Voios, pe drumul lui sclipind...
Dar provoca prea multă vrajbă
În mintea şarpelui flămând.
Acesta nesătul din fire...
Îşi puse-n cap să-l urmărească
Şi la o cină-n nesimțire,
Cu el să se hrănească.
Dar licuriciul dând de ştire,
Care e planul lui
Îi cere-o mică păsuire
Şi-i zise şarpelui :
"Fac parte eu din hrana ta ?
Nici vorbă dragul meu...!
Te-am deranjat eu cu ceva
Sau ți-am făcut vreun rău ?
Nu, nu pot spune-aşa ceva...
Dar eu mi-am pus în gând
Să te distrug cu orice preț,
Chiar dacă nu-s flămând! "
Şi-atuncea licuriciul trist
Îl întrebă de ce...? plângând,
Pentru că eu nu mai suport
Să te văd strălucind!
Prea-mi "bate-n" ochi a ta lumină
Şi nu suport al tău veşmânt,
Chiar dacă tu n-ai nici o vină...
Aş da cu tine de pământ!
Morala sună cam aşa :
Când luminezi pe drumul tău,
Chiar dacă-ți vezi de viața ta...
Poți să te-aştepți oricând la rău.
Chiar dacă drumul tău e drept
Şi de la el nu faci rabat,
Oricât vei fi de înțelept
Riști ca să fii "mâncat"!
Din albumul de poezii- CHINDEANCA



.jpg)




















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu