CEASUL FĂRĂ TIMP
Adrian Păunescu
Pentru tine, pentru mine,
niciodată nu e bine,
niciodată nu e bine,
nu e bine pentru noi,
de la mine către tine,
să dăm ceasul care vine inapoi,
să dăm veacul care vine înapoi,
să dăm moartea care vine înapoi.
Veacu-ncepe în ceasul de mână,
rătăcește în zațul nocturn,
c-un cocoș către zori se îngână
și adoarme în ceasul din turn.
Ne iubim între două dezastre,
ceasul tău îl întorc şi-l refac
şi aud cum pe urmele noastre
galopează prin turnuri alt veac.
Prin clepsidre vuiește ţărână,
între noi nu mai este nimic,
te culeg de pe ceasul de mână
și în ceasul din turn te ridic.
Şi ce blând minutarul mă-nşală,
şi ce lacom dau ceasu-napoi,
ca să-mi fii, în secunde, egală,
ca să nu fie vârste-ntre noi.
Ce să cauţi în ceasul de masă?
Nu-ți stă bine în deșteptător,
mâna ta către turnuri se lasă,
parcă dai timpul tău tuturor.
Stau ascunși toți pirații să-nhațe
o secundă din mâna cu ceas,
pe când eu îți întind două brațe,
dacă timp fără timp ne-a rămas.
(Nemuritor la zidul mortii, 2001)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu