************
Ne mai ducem, rămânând sfiala,
Mai rămânem, dusu-i vis frumos,
Dar, mereu, la dus și la întors,
Cea însângerată e sandala.
Nu-i țidulă-n ce vom fi! Ce-am fost?
Peste toate-i răsucită yala—
E aevea astăzi doar zăbala
Ce te târâie-njugat pe jos!
Hai să nu gândim dintru-nceput
La cum va fi zidirea ta de-apoi!
Atâta cât lumina te-a-ncăput
Și-ai fost vlăstar cuvintelor altoi,
Nu este soare-n răsărit durut,
Ca, amurgind, să n-aibă stea de soi!
TEODOR LAUREAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu