ciclul eului cu scris omenesc
sonetele iernii se adună-n calendare
e pe sfârşite viaţa unui anotimp
pe tăpşanul trecerii mult prea devreme
sau poate mult prea târziu
vine și pleacă fulgul cel viu
în pragul unui timp dornic de soare
de mângâieri şi de vise
viaţa – în fapt vine dar pleacă şi ea
precum dansul dintr-un cuvânt
trăiește și el în ciclul eului de pe pământ
propria-i cerneală nu este pe terminate
călimara serveşte cursivitatea unui toc
şopteşte numele peniţei
într-un atât de așteptat martie
noroc
tuşe fugitive opresc în staţii
pentru a debarca un punct din linia vieţii
priviri primăvăratice – scăderi şi adunări
singurele certitudini dintr-un posibil cuprins
ireversibile şi imposibile reveniri
adun cuvintele dispuse într-o spirală a existenţei
necuvânt aş fi fără fecunditatea lor
dar ce aş mai putea fi fără tine – fără ele?
un sărman penel din cel mai scurt poem
cu scris omenesc – poetul boem
Vali NIŢU
*din volumul „metafore din palma cerului" - în curs de apariție
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu