Mireasa cerului
Angelina Nadejde-- versuri din vol. Sunt un alt anotimp
Iarnă şi iar iarnă, parcă-i o mireasă
Ce-şi aşteaptă nunta de o veşnicie
Şi sosit-a vremea şi a fost aleasă,
Să-şi pună veşminte pentru cununie.
.
Rochia brodată-n scânteieri de soare
Mângâie pământul ca-ntr-un dans de flori,
În cristale albe, puse la-ntâmplare,
Voalul ei – mătasea primelor ninsori.
Trena mult prea lungă, pare infinită,
Trupul ei – ofranda celui aşteptat,
Frumuseţea-i mută şi desăvârşită
A cuprins văzduhul, l-a îngenunchiat.
Cine este mire? Cine-o fi alesul?
Fulgii în balans trag cerul de funii,
Într-un ritm sălbatic, sfidând universul,
Parcă-s fluturi albi, prinşi în dansul lunii.
C-un arcuş de gheaţă, vântul în surdină,
Din altarul lumii, cântă valsul nunţii
Şi-ntr-o despletire-n fire de lumină,
Mirele revarsă stele-n poala nopţii.
Toate-n jur conspiră, norii fac concesii,
Se-nteţeşte vraja, se respiră greu,
Brazii strâng în palme lacrima miresii,
Şi-n cupola lumii râde Dumnezeu.
Fotografie realizată de Ovid Meyer in Iașul de poveste
,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu