O fărâmă minunată din suflet de poet....la început de februar...
IARNA DIN CARE NU VOM MAI IEȘI
ADRIAN PĂUNESCU
Aproape ne consideram eterni
Și ne obișnuisem să fim vii ,
Ieșisem plictisiți din multe ierni ,
Din iarna asta nu vom mai ieși .
S-a petrecut un fapt deosebit ,
Ceva între eroare și păcat ,
Căderea de pe muchia de cuțit ,
Intrarea în haloul vinovat .
Și,brusc, simțeam că suntem muritori,
În viforul ce-n oase ne-a pătruns ,
Și triști ne prăbușim ,de sărbători ,
Răpuși de întrebări fără răspuns .
Noi străbăteam ninsorile în trap
Și traversam ghețarii în galop ,
Acum ne este frigul handicap ,
Ca simpli circumstanțiali de scop .
Nu ne putem dezmărgini în sus ,
Nu ne putem înmormânta în jos ,
Soluții pentru bucurie nu-s ,
În gandul obsesiv și dureros .
Nici nu credeam că nu suntem eterni ,
Am luat în glumă fiecare zi ,
Am traversat în fugă multe ierni ,
Din iarna asta nu vom mai ieși .
Îngheață pasu-n talpă și-n genunchi ,
Privirile se sting încet în ger ,
Un trăsnet se apropie de trunchi
Și vom cădea cu fața către cer .
ȘI , DACĂ MOARTEA NOASTRĂ E ÎN TOI ,
SĂ NU NE ARUNCAȚI ÎN VREUN MORMÂNT ,
PĂSTRATI-NE PE-AICEA, PRINTRE VOI ,
CA OAMENI DE ZĂPADĂ PE PĂMÂNT .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu