CORINA-ROTH

 "A fost odată ca niciodată, într-o țară care se numea Morfologia, un împărat pe nume Substantiv. Acesta avea 5 fii: Nominativ, Acuzativ, Dativ, Genitiv și Vocativ. Pentru a verifica vrednicia fiecărui fiu, împăratul i-a trimis în lume, timp de un an, și apoi, în funcție de bogățiile cu care se întorcea, le dăruia ranguri înalte, pe care le-a numit funcții sintactice.  

Astfel, împlinindu-se vremea, primul fiu, Nominativ, a venit la tatăl său și i-a adus 2 pietre prețioase  pe care le-a numit Cine? și Ce?. 

Împăratul s-a bucurat și lăudându-l i-a oferit funcțiile sintactice de Subiect și Nume predicativ. 

Apoi a venit al doilea fiu, Acuzativ, care s-a dovedit a fi cel mai vrednic. Acesta a adus un cufăr cu o mulțime de diamante. Pentru diamantele: Pe cine? și Ce? a primit funcția sintactică de Complement direct, pentru diamantele: Pentru cine?, Cu cine?, Despre cine? a primit funcția sintactică de Complement prepozițional, iar pentru diamantele: Cum?, Unde?, Când?a primit funcția de  Circumstanțial. Pe fundul cufărului a găsit împăratul și câteva smaralde: Care? Ce fel de? Câți? Câte?, iar pentru acestea i-a oferit funcția de Atribut.

Dativul, al treilea fiu, pentru că îi plăcea tâmplăria,  asemenea fratelui său Genitiv, a venit cu un Cui de aur, iar pentru acesta a primit funcția sintactică de Complement indirect.

Genitivul a fost însă mai ambițios decât Dativul și a găsit 4 cuie de aur: A cui?, Al cui?, Ai cui?, Ale cui?, primind astfel funcția de Atribut genitival.

Însă Vocativul, cel mai mic, dar și cel mai leneș dintre fiii împăratului, s-a înfățișat înaintea tatălui său, cu mâinile goale, justficându-se că nu avut timp destul pentru a putea găsi ceva. Atunci împăratul, supărându-se, l-a certat spunându-i: „Vocative, să pleci din fața mea! Sunt foarte supărat pe tine, iar pentru aceasta nu-ți dau nicio funcție sintactică.”

Via Bianca Wollner     

Sper sa prindă BINE!😋😉