.jpg)
Legenda Mărțişorului...
,,La marginea unui sat trăiau într-o coliba sărăcăcioasă o femeie cu fiica ei. Ca să câștige pâinea de zi cu zi și câțiva bănuți, femeia se îndeletnicea cu torsul lânii pentru oamenii din sat. Dar tot ce câștiga dădea pe doctorii pentru fata ei care era tare bolnavă. Într-o zi, pe când torcea și plângea de mila fiicei sale, femeia văzu o caleasca de foc trecând cu iuțieală dinspre pădure spre sat. Era Crăiasa Primăvara care, auzind-o, s-a oprit și a întrebat-o de ce este așa de necăjită. Aflând de boala copilei, Crăiasa a zis...
-,,Ține caierul acesta de foc și toarce-l firicel subțire, apoi leagă o fundiță și prinde-o de pieptul copilei. Puterile mele o vor trezi la viață, așa cum se trezește la viață întreaga natură după trecerea mea.
Femeia mulțumi și se apuca de lucru. Dar caierul îi ardea degetele și-i era cu neputință să rasucească un firicel cât de mic. Începu să plângă cu lacrimi grele și aproape că nu bagă de seama când o altă caleașcă de zăpadă se opri în dreptul colibei. Era Crăiasa Iarna, care dispărea cu iuțieală dinspre sat spre pădure și care, auzind necazul femeii, zise...
-,,Ține caierul acesta de zăpadă... Răcoarea lui va potoli fierbițeala celui de foc. Răsucește-le laolaltă, poate așa îți pot fi de folos și eu.
Femeia mulțumi din tot sufletul și se puse pe tors. Torcea laolalta fir roșu de foc cu fir alb de zăpadă și astfel ispravi de tors cele doua caiere. Iar după ce duse la capat lucrul, legă o fundiță de pieptul fetiței. Aceasta îndată prinse putere și culoare în obrajori, sări din pat și-și îmbrățișă cu drag mama. De atunci, în fiecare prag de primăvară, femeia împletea fundițe alb-roșii, împărțindu-le oamenilor din sat, să le aducă sanatate și bucurii.”
Text Preluat de pe internet
FIRUL ALB si FIRUL ROSU
Luna martie aduce cu ea un obicei deosebit: Mărțișorul.
În credința populară, mărțișorul reprezintă simbolul începutului de primăvară și al renașterii naturii.
Legendele spun că, la începuturi, mărţişorul era confecţionat din două fire răsucite de lână colorată - albă şi neagră sau albă şi albastră, fiind dăruit în prima zi a lunii martie.
Bătrânii spun că mărțișorul ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte. Odată cu trecerea timpului, acestui șnur i s-a adăugat o monedă de argint. Moneda era asociată soarelui și, astfel, mărțișorul ajunge un simbol al focului și al luminii.
Credințele românești străvechi investesc mărțișorul cu puteri deosebite. El este un talisman care aduce noroc persoanei care îl poartă, protejându-l de forțele malefice și de deochi. Tradiţia seculară mai spune că persoanei care poartă mărţişorul i se vor împlini toate dorinţele.
Astăzi, mărţişoarele se poartă la încheietura mâinii sau se prind în piept. Șnurul împletit alb-roșu se regăsește în steagul călușarilor, în bradul de nuntă, precum și în multe alte podoabe populare.
***Traditia spune ca martisorul se poarta pana in momentul in care infloresc trandafirii sau visinii. Atunci firul rosu se pune pe un trandafir sau pe o ramura a unui visin. In alte regiuni, martisorul se poarta atat cat dureaza zilele Babelor sau pana la Florii, cand se scoate si se agata de crengile unui copac. Se crede ca, daca pomul va rodi, omul va avea noroc. Atunci cand martisorul este aruncat dupa o pasare, purtatorul va fi usor precum pasarea.
___________________________
Sursa
Internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu