– „Plimbare pe un țărm de nemurire”, in memoriam Ion Lazăr da Coza. 🖤
.
© 𝕊𝕔𝕣𝕚𝕤𝕠𝕒𝕣𝕖
Dorul meu de ziuă, visul meu de noapte,
mai aștern o slovă, chiar de nu răspunzi,
chiar dacă pierdute-s ale tale șoapte
și nu pot să aflu unde te ascunzi,
dar, atât cât timpul macină secunde,
iar cuvântul încă riduri n-a făcut,
îți mai scriu cu focul serilor arzânde,
așteptând răspunsul unui semn tăcut.
Vreau să știi că toate sunt ca la plecare:
mai coboară lupii, de prin munți, și-acum,
unii urlă-n suflet, trist, cu disperare,
alții, în pustia ce le-așterne drum.
Te aștept cu rana dragostei pierdute
și cu frumusețea stihului nescris,
cu sărat-amarul lacrimii durute,
să-mi spui că iubirea nu ni s-a prescris.
Te aștept, iubite, să-nverzim cărarea
care să ne ducă într-un singur sens,
să zdrobim tăcerea, sfărâmând uitarea
Și-mbrăcând în cântec un pustiu imens.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu