Mi-am pus iubirea
de Elena Văcărescu
În tot ce-i alb mi-am pus iubirea mea:
Zăpezi și flori plăpânde din livadă,
Dar florile-ncepură a cădea
Și în april nu mai găsești zăpadă.
În tot ce-i dulce dragostea mi-am pus :
Privire, voce, inimi, sărutare.
Dar tu-mi surâzi și când eu vin, te-ai dus ;
Dulceața de-a iubi, înșelătoare.
Cum suflă pe sub ușă vânt de ghiață,
Lugubra-i spăimă, moartea și-o gemu ;
Mi-am pus iubirea-n lucrurile fără viață
Morminte, flori care-au căzut, și tu.
Elena Văcărescu (n. 21 septembrie 1868,[3] București, România – d. 17 februarie 1947, Paris, Franța) a fost o scriitoare română stabilită în Franța, membră de onoare a Academiei Române, laureată în două rânduri cu premiul Academiei Franceze. A avut o bogată activitate politică și literară la Paris.



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu