.jpg)
𝗔𝘇𝗶 𝗽𝗼𝘃𝗲𝘀𝘁𝗶𝗺 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗿𝗲 𝗡𝗲𝗺𝗶𝗿 𝘀𝗶 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗿𝗲 𝘇𝗶𝘂𝗮 𝗨𝗺𝗯𝗹𝗮𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶
Așa cum spune tradiția noastră, nici vremea nu a vrut să o contrazică, și în Brașov a bătut un vânt rece iar temperatura a scăzut mult față de ieri.
Știți cum se numește acest vânt care suflă azi peste Brașov?
Are un nume ca de poveste, 𝗡𝗲𝗺𝗶𝗿𝘂𝗹 sau Nemerul și se spune că este frate cu Crivățul.
Nemirul suflă în depresiunile din estul Transilvaniei, fiind specific mai ales pentru depresiunea Brașovului. Poate fi considerat ca o continuare a crivățului, care se strecoară prin depresiunile Carpaților Orientali, aducând în regiunile de la poalele munților viscole puternice, în timpul cărora suflă cu viteze ce depășesc deseori 20-25 m/sec.
Nu am cunoștință despre existența unor povești despre Nemir, și am ales să vă spun povestea fratelui lui mai mare, Crivățul.
Despre Crivăț, se spun multe povești, dacă acestea sunt adevărate sau, nu nimeni nu știe.
Legenda Crivățului
O legendă ne spune că ar fi ieșit odată la plimbare, doar că era tare nebunatic. Pe unde trece, făcea prăpăd. Intra în grădini și scutura trandafirii frumoși, ofilea florile, și frângea crinii cu miros dulce. Intra ca viforul în pomii frunctiferi, rostogolea merele și rupea tot ce prindea în cale, strica crengile pomilor și distrugea roadele câmpului. Culca spicele de grâu și risipea boabele, strica fânul și lăsa animalele fără hrană.
Când se juca el așa nebunatic, scotea și copacii din rădăcini.
Se spune că odată a risipit și o turmă întreagă de mioare de ciobanii nu le-au mai găsit niciodată.
Ei bine, oamenii locului se cam săturaseră de toate nelegiuirile lui, spunând că e un vânt pustiitor și că dacă va continua așa îi va lasă săraci lipiți pământului și flămânzi.
S-au dus cu plângerea la Împăratul Vânturilor, care auzind suferința pământenilor l-a chemat pe Crivăț întrebându-l dacă este adevărat ce se spune despre el.
Acesta s-a supărat, spunând că el o clipă nu s-a gândit că face vreun rău cuiva, el a vrut doar să se joace cu florile, cu grâul și cu oile. Pe atunci se spune că el, Crivățul, bătea tot anul, când avea poftă să zburde și să se joace, fie iarnă fie vară.
Împăratul Vânturilor, l-a dojenit, spunând că a întrecut orice glumă, speriind oamenii locului, și l-a obligat să stea deoparte tot restul anului. L-a lăsat totuși să zburde, doar iarna, când pământul este înghețat înțepenit de ger, bătut de viscol și înăbușit sub troiene de zăpadă.
Crivățul, l-a asculat, fiind mulțumit că i se permite măcar iarna când e gerul mai mare să iasă și el în lume.
Tot astăzi, 12 martie, exista un obicei, ce s-a pierdut cu mai bine de 100 de ani în urmă, era 𝘇𝗶𝘂𝗮 𝗨𝗺𝗯𝗹𝗮𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶, acest obicei se practica în zona actualului Săcele, iar copiii care începeau școala mergeau din casă în casă să strângă bani de caiete și cărți pentru școală. Copiii cei mari, îi îndemnau pe cei mici să meargă și ei la școală.
Sursa: meteoromania.net si Muzeul de Etnografie Brasov
Sursa foto: Mihai Ceapa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu