Întîlnirile au loc noaptea. Noaptea, cînd cerul se-mparte la doi. Sau nu. Nu! Nu la doi, ci la noi. Sau nici măcar la noi. La suflete. Da. Cred că sufletele îşi dau întîlnire doar noaptea.
Ipotetic. Întuneric
Noapte. Lună. Stele. Mirare
Suflete. Dragoste. Feeric
Exaltare. Conectare
Existență. Renăscare
Remușcare. Completare
Mîngîiere. Inițiere. Adiere
Epic. Simetric. Homeric
Mi-am cheltuit seminopți dăruind (din timpul de-odihnă irelevant), pentru-a mă-ncărca ascultînd un zîmbet, o mîngîiere şi-un glas captivant.
Am fost întîlnită de diferite persoane interesante şi am întîlnit persoane extraordinare. Noaptea. În special noaptea.
M-am lăsat cucerită şi am cucerit sub clarul de lună, cu şoapta.
Succesivele-ntîlniri din cele cîteva decenii respirînde pe-astă planetă m-au ajutat să cresc, să mă-nmulțesc, să nu mă risipesc.
Mi-am dilatat pupila ochiului stîng, împreună cu sufletul meu, de plăcere arzînd, simțind şi ascultînd o notă cîntată şi-un acord de chitară.
Am definit nefericirea ca pe-un răsărit ce-alungă vălul fanteziei în neant, făcîndu-mă să cred că s-a sfîrșit.
Doar noaptea te-as putea simți în toată puritatea şi naivitatea.
Şi doar noaptea te-aş putea primeni de-un trecut, de-un real, de un gînd nenăscut, spre un alt ideal.
Un strop din voi, fiecare-ați lăsat în mine. Pe moment poate-am considerat de rău, sau de bine; dar m-ați sculptat, m-ați întregit...
Dar noaptea... Da! Noaptea! Doar noaptea te-am iubit!
Tu, însă... doreşte-mă în veșnicia nopții! Simte-mă în freamătul ei! Îmbrătişează-mi căderea-n întîmpinarea dimineții!
Nu mă săruta pe obraji, pe frunte, de adio! Nici măcar de noapte bună! Oricine poate face asta. Lasă-mă să-ți simt vibrația, prin adînca ta îmbrățișare!
Lasă-mă!
Nu mă lăsa!
Doar noaptea nu mă lăsa!
Nu mă lăsa, măcar noaptea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu