DE DRAGOSTE SI DE PRIMAVARA
Adrian Paunescu
Vine primavara iarasi peste noi ,
Vine de departe ,vine de aproape ,
Oameni de zapada pleaca inapoi ,
Inapoi in lacrimi ,inapoi in ape .
Trec peste campie carale de flori ,
Pleaca inspre munte verguri de lumina ,
Ne simtim deodata iar nemuritori ,
Poate orice boala peste noi sa vina .
Se aude plansul mamelor din veac
Se aude bratul barbatesc de tata
Care da cu barda iarasi pe arac
Ca sa fie via lumii luminata .
Primavara cade peste noi adanc ,
N-o vom duce-n brate ,o vom duce-n sange ,
Mugurii pe creanga au nascut si plang ,
Un cocor deasupra revenirii plange .
Iarasi florarese fac macel curat ,
Ghioceii lumii dandu-i de vanzare ,
Ceasurile-n turnuri s-au iluminat ,
Bate cate-un clopot ,un batran mai moare .
Eu de mine insumi ce mai pot sa spun ,
Te iubesc ca-n clipa intalnirii noastre
Cu banalitatea lucrului cel bun
Care misca inimi si ingheata astre .
Stau de garda lumii ,creierului ei ,
N-am ,se vede ,dreptul sa il las sa moara
Chiar iubindu-ti ochii ,sfanto-ntre femei ,
RESTUL E TACERE ,RESTU-I PRIMAVARA .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu