CORINA-ROTH

 În fiecare an... DE ZIUA POEZIEI ... 

POVESTEA POEZIEI ROMÂNE , într-un poem extraordinar al GENIALULUI ADRIAN PAUNESCU.... apărută in iulie 1986 , nu a văzut niciodată lumina tiparului .. doar într-un

 ,, Contemporanul" prăfuit al anilor ' 80...

... cât și-a iubit și apreciat colegii ...

...poezia ca o izbăvire ...

ODĂ POEȚILOR ROMÂNI 

     ADRIAN PĂUNESCU   

Poeți români de mâine , ca și de mai înainte ,

nu-i poezia noastră drapelul doborât

ne-au mai rămas probleme , ne-au mai rămas cuvinte ,

să exprimăm poporul din care-am coborât .

Eu jur fraternitate,aicea, omenește,

oricărui neam al lumii ,de oameni iubitor ,

dar cum de au atâția(și nouă ne lipsește)

cununa mondială pentru poeții lor ?

Suntem la fel ca dânșii , ne e puternic versul, 

n-au alții câte-o mână , în plus , cu care scriu ,

a fost ,va fi și este al nostru universul,

și pentru EMINESCU nicicând nu-i prea târziu .

Oricare dintre-ai noștri ar fi să se-ncunune ,

să-i luăm măsură astăzi ,de togă , pentru-atunci ,

că poezia-i roua de foc a zilei bune

și lacrima din versul prea asprei noastre munci .

Nu cred că-naintașii au înțeles mai bine

și drama și tăria poporului român ,

POEȚILOR de astăzi un rol mai greu le vine ,

la cruce de milenii de gardă cand rămân .

Divinul ALEXANDRU ,Poetul  Prim ,găsit-a 

un arhetip al nostru , de logos întrupat ,

și cel  mai tânăr  clasic al noii vremi , NICHITA ,

el ,poeziei noastre firescul drept i-a dat .

Și LABIȘ , ca un geniu zidit în căprioară ,

nemaitrecănd de vârsta întâielor iubiri,

și ANDRIȚOIU , care cânta la o vioară ,

cioplită de un meșter cu degete subțiri .

BACONSKY ,ca un rege al  nordului noptatec ,

misterios în toate și- atât de singular ,

DOINAȘ , știind să spună ,precum știa să rabde ,

lăsând  MISTREȚUL cu colți de-argint și har .

BENIUC, cu sacrul cântec de vise și pierzanii ,

rămas , ca-ntr-o legendă , un MĂR de lângă drum ,

și M.R.P., crescându-și poemele și fanii ,

simbol al libertății , atunci , ca și acum .

La oameni , la oceane , la Orion ,de veghe ,

prin Olt ridică BOGZA statuia unui râu ,

BRESLAȘU , BOUREANU , VRÂNCEANU n-au pereche ,

că arta n-are vârstă , talentul n-are frâu .

Și JEBELEANU care , în Hanibal ,traduce

parabola civilă că forța n-a învins ,

și GEO DUMITRESCU , poetul de răscruce ,

prin care gustul luptei , în vers , s-a reaprins .

O liră de femeie înfiorează veacul

acord suprem-ISANOS și FARAGO-nadir ,

feminitate -BANUȘ ,o dramă - PORUMBACU ,

credință -ZAMFIRESCU și milă - CAZIMIR .

Columb de triste Dunări ,ne va rămâne MIHU ,

mai lăcrimează farse TĂUTU prin poteci ,

în TULBURE o țară își limpezește stihul ,

cântările mai cântă ,ca-n timpuri ,la CÂRNECI .

VIRGIL TEODORESCU ,poetul înainte !

Superbul GELLU NAUM ,o viață într-un rol !

Nemuritorul TAȘCU ,ghepard peste cuvinte !

pilotul de-ncercare ,cel tragic , ȘTEFAN ROLL .

Conclav de nume scumpe , pioasă închinare :

traduce GEORGE LESNEA Esenin ca un zeu ,

BĂNUȚĂ proletarul - poet cu suflet mare

rondelul CICERONE ,, bijutier mereu .

Un Domn Amărăciune , actorul EMIL BOTTA ,

cel mai de seamă Hamlet al regelui bufon ! 

Poetul drag, CĂPRARIU , în raniță cu dota

și semnul de noblețe condeiul ca baston .

N-a cunoscut STELARU nici pic de fericire ,

CARIANOPOL spune dulceața din bătrâni ,

CIOBANU MIRCEA scrie cu arta lui subțire ,

renaște RADU STANCA balada la români .

Egal cu sine ,HOREA ,dar peste mulți cu versul ,

UTAN urmându- și  drumul din tot adâncul său ,

și BRAD legând Ardealul direct cu Universul 

și-un rar poet al limbii și-al nostalgiei , RĂU .

Dar cum să uit eu însumi de TOMOZEI ,poetul ,

ce și-a păstrat credința că arta nu e-n van ,

când de la el ,pe vremuri , mă prelua cu-ncetul

poetul categoric ,de fier drăcesc , STOIAN ?

Și-ar fi poetul lumii de n-ar fi-ntâi al nostru ,

SORESCU ,viul spirit înalt de la Bulzești

și GHEORGHE , care știe că în țărani ni-i rostul ,

el ,cea mai aspră voce a clasei țărănești .

Ni-i vie poezia și rangul ei trăiește

suntem precum fusesem și nu vom fi pierduți ,

cât scriu BALTAG , VULPESCU și STOICA românește

cehovian ,BRUMARU și abisal , PITUȚ .

Și MUGUR  transcriindu-și istovitoarea dramă

în care omul este convalescent prin vers ,

și DRAGOȘ , care cântă cu patos țara mamă

și din al cărui suflet copilul nu s-a șters .

O epopee-a mamei dă MICU , moț în toate,

e CEZAR IVĂNESCU un Rod în Baaad ,

GHELMEZ descrie lumea în ritm de cord ce bate  ,

câmpiile eterne peste ALBOIU cad .

HAGIU, ca o torță în frigul poeziei !

Și TURCEA care piere de-o boală fără leac ,

ROBESCU ,grabnic stinsul, păstrat numele fie-i ,

și MAZILESCU, viața ca ața într-un ac .

Agonică iubire și astăzi cheie-nchisă ,

CONSTANȚA BUZEA cântă singurătatea ei  ,

când ANA BLANDIANA e-aceeași Monalisă 

reiterându -și soarta și încălzind idei .

ILEANA MĂLĂNCIOIU ,cu-a ei mitologie ,

cu versuri de descântec și versuri de blestem ,

precum DINESCU MIRCEA ,scriind și ce nu știe ,

este poetu-n care poetul îl vedem 

DIMOV narcotizează cuvinte cu plăcere ,

bătrânul lup de mare ne mângâie pe frunți ,

nu piere DUMBRĂVEANU și scrisa lui nu piere ,

Ahoe , TUDOR GEORGE , și noi suntem cărunți .

Și DOINA  SALAJAN e poeta care spuse

că stă-ntre doua săbii și că nu are scut ,

și NOVĂCEANU cântă Oltenii andaluze ,

și VICTOR FELEA ,bunul poet a renăscut .

ZUBAȘCU, STANCA,STOICIU , ARMEANU , CĂRTĂRESCU

și- ntâi COSTICĂ PREDA, cârlanul dunărean ,

VIȘNIEC, BĂCIUT și CHIFU și TITU DUMITRESCU ,

și DANILOV , MUȘINA și IARU și STRATAN .

Ridicole par toate aceste nume care

de clasicii ,cu care ne-am învățat , țin loc ,

dar printr-o fericită și stranie- ntâmplare,

aceasta-i POEZIA ROMÂNĂ ,la un loc .

Fiți demni de poezia care vă curge-n vine ,

nu vă uitați la câinii ce v-ar mușca prin gard ,

POVESTEA POEZIEI s-o scrieți voi mai bine 

dar numai când și ochii și degetele ard .

Și nu uitați că-n artă nimic nu se încheie

și alții mult mai tineri ,cu și mai noi plămâni ,

vă vor surprinde ,poate ,cu-n trăznet de idee

și , într-o dimineață , va veți trezi bătrâni .

NOI TOȚI CEI CARE SCRIEM ÎN SCRIEREA ROMÂNĂ

LĂSĂM O MĂRTURIE ÎN TIMPII CARE VIN ,

CĂ NE-AM TRĂIT DESTINUL ADÂNC ÎNTR-O ȚĂRÂNĂ

CU TORȚA ÎNTR-O MÂNĂ ȘI ȚARA ÎNTR-O MÂNĂ ,

ÎN NUMELE LUI EMINESCU !

ȘI-AL MIORIȚEI !

ȘI-AL TUTUROR POEȚILOR ACESTEI ȚĂRI !

AMIN !!

    12/13 iulie 1986