.jpg)
Ultimul gând al mamei
În zori, mama și-a împachetat veșnicia-n batistă
iar seara mi-a spus privindu-mă tristă,
" fată, eu plec pe drumul spre munți,
ai grijă de casă și vezi să nu uiți
de tot ce ți-am spus și tot ce ți-am dat,
plivește răzorul și ține-l udat"
și-a pus apoi mama, într-un colț de ștergar
un codru de pâine și sare de dar
" că poate vreun înger sau poate vreun sfânt
mi-o da bună ziua și-o fi mai flămând"
și-a râs apoi, mama, așa cum râdea
purtându-și în râs tot focul din ea
și-a strâns apoi urma cu drumuri de viață
făcând semnul crucii, și-a luat de pe masă
un țoi cu rachiu din cel mai bătrân,
" să am, poate morții-i va fi sete pe drum,
de-om sta la povești, s-avem de-omenie".
of, mama, sărmana, și-a ei ironie!
de parcă vrea moartea ceva de la noi,
destul cât ne poartă pe drumul de-apoi!
" auzi, fata mamii, mi-a spus împăcată,
vezi tu, de te-i duce prin lume, vegheată
să-mi lași lumânarea sub lemnul de cruce
de-o fi să-înnopteze pe unde m-oi duce
că nu știu nici unul plecat să fi întors,"
și-apoi și-a luat furca și fusul de tors
" de-o vrea Maica sfântă de treabă să-mi dea,
să țes pentru îngeri ciorapi. Oi vedea..."
șoptita ei rugă, speranța din gând,
le-a luat draga mamă, cu ea în mormânt
...și dusă-a fost mama, și-o plânge salcâmul
ce-n mâinile mamei și-a pus tot parfumul
eu nu pot să plâng, căci mama mă vede
și scris mi-a lăsat în ie și-n bete,
să nu merg prin viață cu fruntea-ncruntată
așa mi-a spus, mama, cu vocea-i cântată
și-un zâmbet rămas în colțuri de buze,
" Auzi, înspre rai, or fi-autobuze?"
...Și dusă-a fost mama, cu vorba ei caldă,
Dar încă o văd, stă-n rai și veghează...
(Ileana Vlădușel)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu