O lectie de viata pentru noi toti.Când universul vrea să-ți dea o lecție........................
Sunt la o nuntă, iar solistul formației e un tânăr fain și foarte talentat. E nevăzător. M-am așezat lângă el la masă, am schimbat câteva cuvinte, după care colegii lui și-au început repriza muzicală instrumentală. El a rămas singur la masă, tăcut, așteptându-și rândul. Se unduiește ușor din trup ascultând muzica. Vine mâncarea. Ospătarul o așează în fața lui și pleacă. Dau să mănânc și eu, observ că nu se atinge de farfurie, mă opresc și-l întreb:
- Ți-e foame? Vrei să mănânci?... adică... pot să te ajut cu mâncarea?
- Da... răspunde ușor jenat... ce e?
- Pește cu ceva sos bun și niște paste cu legume, îi răspund.
- Da... aș vrea. Poți să mă ajuți să-mi tai peștele bucăți și să-mi dai o furculiță... multumesc!
Îi tai peștele bucăți mici și le înmoi în sos. Îi mărunțesc pastele cu legume, îi pun furculița în mână și-i zic:
- Ți-am pus pastele în partea stângă a farfuriei, iar peștele cu sos în partea dreaptă.
- Îți multumesc foarte frumos, îmi spune și începe încet, cu grijă, să simtă cu degetele mâncarea din farfurie, iar cu furculița ia bucăți și mănâncă.
- Iartă-mă... ii spun, pot să-ți dau un șervețel de hârtie aici, lângă mâna stângă și să-ți așez un șervet în poală ca să nu-ți murdărești costumul?
- Oh, da... mulțumesc încă odată.
Îi aranjez șervețelele, îi spun poftă bună și ne apucăm de mâncat. Din când în când ni se ating coatele și ne cerem scuze deodată, unul altuia.
Muzica răsună din boxe, e semintuneric, gândul îmi zboară bezmetic la lumea asta, la viață, la nedreptăți, la frustrări, la lecții, la lumina soarelui, la neajunsuri, la recunoștință și la putere. La puterea de a lupta.
Dj-ul stă în fața mea la masă. A observat tot. Termină de mâncat, se ridică, trece pe lângă mine, mă strânge puternic de umăr și când mă uit la el, are ochii plini de lacrimi. Dă din cap și pleacă fără să mai spună nimic, dar de fapt spunând tot.
Dau și eu din cap și mă întorc înspre farfuria mea. E atata liniște în toată gălăgia asta... îmi țiuie urechile și mă înec cu nodul din gât, cu mâncarea, cu lacrimile.
Îl privesc pe tânăr care e mai senin decât mine sau decât cerul de afară.
El mănâncă și ascultă muzica.
Eu mănânc și plîng...
- bucati de suflet -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu