~Anca Constantin~
Lasă ștersul prafului, spălatul ferestrelor, trebăluitul de zor.
Fă-ți curat în suflet!
Deschide(-ți) porțile iertării, vindecă toate urmele grele, cele cu voie sau fără de voie, pe care le-au lăsat pașii tăi prin viețile celorlalți.
Iartă tot, cu blândețea cu care ai șterge de lacrimi obrajii unui copil, iartă-te și pe tine, cu iubirea cu care te iubește El, trezindu-te în fiecare dimineață.
Primește soarele cu fruntea sus, nu umbri primăvara cu nicio vinovăție.
Curățenia asta e cea mai dragă Lui, nu casa strălucind.
Verdele copacilor nu trebuie niciodată șters de praf, grâul crește cuminte, albinele moșesc minunea, mierlele habar n-au că trăim Săptămâna Mare și totuși ele sunt singurele care Îi cântă. Lui.
Undeva, în lumea asta de pământ, grădina Ghetsimani încă respiră. Așteptând înfrigurată în speranța că-i vom schimba povestea. Și după noapte va veni și ziua în care nu-L vom mai vinde.
Ziua în care vom alege pacea în locul vrajbei, bucuria în locul fricii, iubirea în locul bogăției, iertarea în locul pumnului strâns.



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu