CORINA-ROTH

 JOIA MARE- ziua  vopsirii ouălor .

      Povestea oului de Paște...🥚

     Se spune ca încă din timpuri stravechi, oul era daruit ca simbol al echilibrului, fecunditatii, creației, al vieții și reinnoirii naturii.Deși astăzi, asociem ouale roșii cu sărbătoarea Paștelui, tradiția oualor vopsite în culori este foarte veche, mult mai veche decât creștinismul. 

           Surse arheologice și mărturii istorice atestă faptul că, în urmă cu câteva milenii, în China antică exista obiceiul de a face cadouri ouă colorate, în cadrul unor sărbători sezoniere. În ajunul Anului Nou chinezesc, cu ocazia sărbătorii Tsing-ming, care cădea în luna aprilie, vechii chinezi își ofereau unul altuia ouă vopsite. 

           La vechii Persi, în apropierea sărbătorii  de Anul Nou persan, care cădea în ziua echinoxului de primăvară, preoții vopseau ouă pe care le ofereau credincioșilor. În Roma Antică, tinerii vopseau ouăle în roșu și le trimiteau celor dragi, cu ocazia sărbătorii lui Ianus. Vechii slavi aveau și ei obiceiul de a-și dărui ouă roșii la sărbătoarea primăverii. Finlandezii purtau în buzunare ouă roșii, atunci când trăgeau prima brazdă de plug primăvara, iar estonienii mancau ouă în timpul campaniilor agricole.

            Se povestește că ouăle roșii de Paște au devenit simbolul sărbătorii dedicate Invierii Domnului pentru că Maica Domnului, care venise să își plângă fiul răstignit pe cruce, a așezat un coș cu ouă lângă cruce și acestea s-au înroșit de la sângele care picura din rănile lui Iisus. Domnul Iisus a spus atunci: "De acum înainte să faceti și voi ouă roșii și impestritate întru aducere aminte de răstignirea mea, după cum am facut și eu astăzi."

            În traditia populară de la noi, oul roșu de Paște ar avea puteri miraculoase, de vindecare, de îndepărtare a răului, fiind aducător de sănătate, frumusețe, putere și spor. Astfel, în dimineața din duminica Paștelui, se obișnuiește mai ales la țară să se spele pe față cu apă neinceputa, în care pun un ou roșu pentru ca să fie sănătoși și frumoși tot anul. Dupay consumarea oualelor, cojile roșii sunt puse în brazde, la arat, pentru ca pamantul să dea rod bun.

           Ciocnitul ouălor semnifică sacrificiul divinității primordiale și se face după reguli precise:     Persoana mai în varstay (de obicei bărbatul) ciocneste capul oului de capul oului ținut în mână de partener, în timp ce rostește cunoscuta formulă “Hristos a inviat”, la care se răspunde “Adevărat a inviat”. 

           O altă legendă spune că după ce Iisus a fost răstignit, rabinii farisei au făcut o petrecere. Unul dintre ei a spus că Iisus va învia numai atunci când va învia cocoșul pe care îl mănânca, iar ouale fierte vor deveni roșii.Nici nu și-a terminat de spus cuvintele, că ouale au devenit roșii, iar cocoșul a început să bată din aripi.

O altă legendă spune că, atunci când Isus a fost bătut cu pietre, acestea s-au transformat în ouă roşii.

            Ouăle erau vopsite în culori vegetale, obținute din diverse legume, și preparate după rețete străvechi, transmise din generație în generație. Plantele folosite erau alese in funcție de momentul recoltarii, de timpul de uscare, dar și de modul în care erau combinate. 

            Culorile folosite pentru colorarea ouălor au o simbolistică aparte:

• Roșu: sânge, soare, foc, dragoste si bucurie de viață

• Negru: statornicie, eternitate

• Galben: lumină, tinerețe, fericire, recoltă, ospitalitate

• Verde: reinnoirea naturii, prospețime, rodnicie, speranță...

• Albastru: cer, sănătate, vitalitate

• Violet: stăpânire de sine, răbdare, dreptate.

În Bucovina, cojile ouălor de Paști, împreună cu alte resturi alimentare, sunt aruncate în râu, pentru ca apa să le poarte la „Blajini” (fiinţe imaginare, incarnari ale copiilor morţi nebotezaţi, al caror loc de vieţuire se află la „capătul lumii”, aproape de Apa Sambetei). În felul acesta, și Blajinii au știre că pentru toţi creștinii a venit Paștele.

        În tradiția populară de la noi, ouăle de Paști sunt purtătoare de puteri miraculoase: vindecă boli, protejează.Dacă animalele din gospodăria omului, sunt benefice în felurite situatii etc. Culoarea roșie este simbol al focului purificator. O credință din Bucovina, consemnată de A. Gorovei, spune că oul roșu este apărător de diavol. Acesta se tot intereseaza dacă oamenii mai fac ouă roșii și umblă cu colinda, căci doar atunci când aceste obiceiuri vor înceta, el va ieși în lume.

         Despre obicceiul încondeierii ouălor, în diferite zone din ţara noastră întâlnim tehnici variate, fie că sunt folosite ouă fierte sau ouă golite de conţinut, ouă din lemn sau alte materiale: există ouă vopsite în relief – în zona Putnei, ouă împodobite cu mărgele – în cea mai mare parte din Bucovina, ouă încondeiate din lemn – în mare parte din Moldova, ouă confecţionate din lut şi decorate – în Harghita.

           Există şi denumiri distincte în funcţie de felul în care este decorat oul, în diferite zone ale României: ouăle într-o singură culoare sunt numite „merişoare” – în Bucovina, iar cele monocrome cu ornamente sunt numite – generic – încondeiate. Ouăle în mai multe culori cu ornamente se numesc „muncite” sau „necăjite”, ori „închistrite” sau „împistrite”.

Să mai spunem că în tradiţia populară ouăle pentru vopsit de Paşte se aleg în miercurea din a patra săptămână de post, care se mai numeşte şi „miercurea Păresimilor“, iar vopsitul ouălor de Paşte se realizează de obicei în Joia Mare sau sâmbăta, însă niciodată în Vinerea Mare. De asemenea, oul se ciocneşte, în prima zi de Paşte, numai cap în cap – adică în vârfurile mai ascuţite, iar primul ou este ciocnit de bărbat care este capul familiei, sau de cei mai în vârstă.

     Sursa Tezaur Românesc