Sus să avem inimile
Felicia Feldiorean
Privim, dar în gol,
Auzim, dar nu înțelegem,
Pipaim, dar nu recunoastem
Mirosim, dar nu simțim nimic.
Visăm, dar nu trăim
Umblăm, dar nu simțim nimic sub tălpi.
Călătorim doar pentru a ne satisface egoul.
Ne îmbrățișam formal,
În loc să simțim caldura și vibrația acestui gest magnific.
Urcam spre stele, galaxii, dar uităm să ne vizităm părinții, frații.
Tot mai sus, tot mai departe de noi...
Nu ne cunoaștem.
Nu ne iubim.
Atunci cum sa-L iubim pe Dumnezeu?
Cum să ne iubim aproapele?
Atâta răceală, atâta lipsă de omenie
Atatea suflete și fețe triste.
Ce a mai ramas din noi?
Asta să ne fie Viața?
Viata care ar putea fi atât de frumoasă,
Atât de luminoasă, atât de simplă.
Dar de ce sa fie simplă, când noi complicam într-atat lucrurile?
Nu facem nimic fără Dumnezeu!
Nu facem nimic dacă suntem mereu triști, deprimați.
Sus inimile! Așa ne vrea Dumnezeu!
Dar ca să fim așa, e nevoie sa credem!
Să credem în LUMINĂ !
Să credem în Iubire!
Să credem în Dumnezeu!
Pentru ca El este toata Iubirea!
In rest, doar tăcere!
Sus să avem inimile!🤗❤🙏
20.04.2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu