.jpg)
Bună dimineața dragii mei ❤
Hristos a Înviat !
"Vrei ca fiecare zi să se termine cu bine? Secretul e simplu: caută binele în orice situație."
Să avem un sfârșit de săptămână senin, cu bucurii nesperate și speranță în suflet!🧡
Astăzi sărbatorim #ZiuaDorului!
SUNT DOAR UN VIS
Felicia Feldiorean
Tu, dorul meu, de unde vii
Acum in noptile tirzii?
De ce ma lasi sa obosesc
...Tot cautind ce nu gasesc?
Acum in noptile cu dor
Cu visuri care ard si mor
De ce ma lasi sa hoinaresc
Si nu-mi dai timp sa te iubesc?
Atunci cind tu ma vei dori
Vor plinge frunzele pustii
Ai vrea atunci sa ma gasesti
E prea tirziu sa ma iubesti...
Caci am plecat pe drum de flori
Pierduta printre vagi culori...
E prea tirziu.. sunt doar un vis
Pierdut acum in paradis.
Azi e ziua internațională a dorului❤
Mi-e dor de voi!
Vouă de ce (cine) vă e dor?
13 Mai , ziua Dor-ului
DOR,
Cuvântul "DOR" este numărul unu în topul celor mai frumoase cuvinte româneşti, potrivit sondajului publika.md
Se spune că, deşi atât de scurt, este cuvântul fără echivalent în vreo altă limbă din lume. Dorul uneşte mame şi copii, patrie şi neam. De dor plângi, te bucuri şi râzi. Dorul te face să tresari, să iubeşti, să adori.DOR este cel mai frumos, profund şi misterios cuvânt.
Ce este Dorul!
Un cuvânt profund românesc, intraductibil, este DOR. Etimonul acestui cuvânt, deseori căutat şi neexplicat convingător de către lingvişti, se află în graiul geto-dacilor, după cum o dovedeşte şi o inscripţie descoperită la Romula, astăzi Reşca – Dobrosloveni, judeţul Olt. Această inscripţie se găseşte pe un inel de aur, fiind flancată de doi peştişori, şi cuprinde două cuvinte cu litere latineşti: MAN DOL ”Alungă Răul (Durerea; Boala)”. Cf. rom. a mâna; a durea.
Atât separat, cât mai ales ca sintagmă, cele două cuvinte din inscripţia de la Romula au consonanţe în alte limbi indo-europene, de pildă sanscrita, unde mandala este ”cerc magic”, iar în budism şi tantrism este imagine-simbol, servind ca instrument al contemplaţiei. Tot un ”cerc magic” este şi inelul de aur de la Romula!
La geto-daci, DOL, de unde am moştenit şi dorul, se tălmăcea prin ”durere; boală; suferinţă; dorinţă”,
Cu tâlcurile de ”durere” şi ”dorinţă”, DOR este atestat în româneşte încă din anul 1581, anume în aşa-numita ”Palie de la Orăştie”: ”căi-se El că au făcut pre om spre pământ şi fu dor în inima Lui”; ”şi luo pre Răveca şi fu lui muiare şi iubi pre ea şi în acest chip fu veselit Isac de dorul mâni-sa”.
În timp, limba română a extins sensurile cuvântului dor, care a ajuns să însemne şi ”nostalgie; alean; dorinţă arzătoare; pasiune; dragoste”. Însă, în folclorul nostru, nuanţa sau nuanţele de sens ale acestui cuvânt nu se pot lămuri mereu:
Şi parcă mai frumos sună dorul când alunecă din suflet în versuri, în cântec.
În folclorul nostru, nuanţa sau nuanţele de sens ale acestui cuvânt nu se pot lămuri mereu:alături de Jale, Dorul are o putere deosebită, pârjolind totul în cale, îndurerând sufletele şi inimile,în cele mai multe situaţii, Dorul este insuportabil şi pare atotstăpânitor.Uneori, Dorul este personificat, aducând cu Zburătorul.
O superbă metaforă împodobeşte un aforism al lui Lucian Blaga: ”Valul este dorul mării de a săruta ţărmul”.
De mare mereu imi va fi Dor!
sursa: net
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu