CORINA-ROTH

 Pistruiatul! 

La mulți ani, Costel Băloiu!

„Toată viaţa am dat din gură exact atunci când trebuia să tac”

Costel Băloiu sau Bilă, cum i se spunea, pentru că avea o memorie fantastică, a dat viaţă personajului Pistruiatul fără prea mari eforturi. Spontan, debordând de inteligenţă, micul interpret a cucerit o ţară întreagă cu pistruii lui desenaţi, părul vopsit şi imaginaţia fără limite. 

Costel s-a născut la 17 mai 1959, în Bucureşti. Părinţii au divorţat când el avea 9 ani.

Nu împlinise 13 ani când a început să joace în „Pistruiatul”. Deşi mulţi îi prevesteau o carieră răsunătoare în cinematografie, Costel Băloiu şi-a câştigat pâinea ca şofer. 

A fost taximetrist, a lucrat pe tir, apoi s-a angajat la TCS Otopeni. Actualmente este mândru de jobul lui din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.

Întâmplarea care l-a aruncat pe Costel Baloiu direct pe platourile de filmare şi-n inimile romanilor a rămas, din păcate, doar o secvenţă. O secvenţă care începe cu un anunţ dintr-un ziar. Din „Informaţia”... 

„Îl admiram pe Clint Eastwood şi nu pierdeam nicio apariţie de-a acestuia de pe marile ecrane. Într-o zi nu am găsit bilete la filmul ce-l avea pe actorul meu favorit în rolul principal. 

Era modă ca filmul să ruleze la trei sau patru cinematografe în acelaşi timp, aşa că, împreună cu trei prieteni, am cumpărat ziarul «Informaţia», în speranţa că, în cele din urmă, vom găsi bilete la alt cinematograf. 

Aşa am văzut anunţul de la RomâniaFilm: «Centrala Română de film, în colaborare cu Televiziunea Română, caută băieţi cu vârste cuprinse între 11 şi 14 ani, pentru realizarea primului serial color de televiziune».

Ne-am dus şi noi la preselecţie. 

Cu toate că rolul era ca şi dat unui alt băiat, am avut noroc. 

Am fost fotografiat, mi s-a dat ecuson, dar nu am povestit nimic nimănui. Peste câteva săptămâni, directoarea şcolii m-a chemat. M-am dus oarecum înfricoşat, că aveam ceva pe conştiinţă, câteva nebunii. 

Dar surpriza mi-a fost mare, pentru că secretară de platou venise să mă învoiască de la ore, ca să dau o probă! Francisc Munteanu ceruse, în timpul probelor, să dăm o replică aiurea, care să nu fie cuprinsă în scenariu, iar eu am fost mai inspirat. Francisc Munteanu a strigat: «Gata, ăsta e Pistruiatul!». Aşa se cheamă că dragostea mea pentru filmele western m-a introdus în lumea cinematografiei”.

În 1974, a început difuzarea filmului la televizor, iar un an mai târziu, Costel lucra deja la „Roşcovanul”, film orchestrat de acelaşi Francisc Munteanu, din nou alături de

Sergiu Nicolaescu. 

Dar şi după acest film „Roşcovanul” nimeni n-a mai auzit de Costel Baloiu. Deşi era considerat un copil minune, iar recomandările lui erau excelente, şi era „un actor foarte ordonat şi serios”, cum l-a descris chiar Sergiu Nicolaescu, viaţa sa a luat o turnură abruptă. S-a însurat la 18 ani, a rămas brusc fără tată,

și a fost încorporat în armată.

„Nu mi-a fost greu să joc alături de acei actori minunaţi. Era un sentiment de respect, exact ca şi cum eu, ca o persoană normală, aş da mâna cu preşedintele unei ţări. Doar în faţa lui Gyorgy Kovacs, comisar în «Pistruiatul», aveam un trac incredibil. 

Cu Sergiu Nicolaescu, în naivitatea mea, eram chiar prieten. 

Cu el era altceva. Filmul nu ieşise încă şi eu purtam o fotografie cu el şi cu mine pe care o arătam tuturor. 

Eram tare mândru de ea. Când mi se spunea: «Nu te cred», băgam mâna în buzunar, o arătam şi colegii mei erau terminaţi… «Oau, Sergiu Nicolaescu!». Eram o echipă. Se lua masa împreună, la o oră fixă. Fără fiţe”.

Cât despre secvenţele cu bătaie, Pistruiatul spune că „au fost reale. Ţin minte că urma să iau două palme după o discuţie la Comisariat, iar comisarul a dat şi el mai cu milă. S-a văzut imediat, iar Francisc a spus: «Dă în el aşa cum trebuie să dai. 

El este unul care îţi vorbeşte ironic şi tu eşti un comisar de poliţie. Cu mine nu te joci, că voi luaţi bani pentru asta. 

Vreau filmul să-mi iasă bine». Mi-a dat de nu pot să vă spun… 

Am avut şi pauze de plâns: «Stop. Bilă, dă-i drumul şi termină de plâns».

Am avut un contract în valoare de 85.000 lei şi, pentru că am tras puţine duble, am mai primit 15.000 lei pentru economia făcută. Cât o Dacie la vremea aia!

Am mai jucat în «Roşcovanul», «Nemuritorii», «Noi, cei din linia întâi», <<Melodii, melodii>>, <<Pentru patrie>>, <<Liceenii în alertă>> şi am mai avut un rol mic într-un film realizat pentru Germania, dar care nu a rulat în România”.

Sursa

Internet