.jpg)
LEGENDA MACULUI Merse ea mai intai mai domol, trecu padurea si iesi pe campie. Din vreme in vreme, isi striga feciorul pe nume, poate, doar ii va raspunde, dar padurea tacea ca mormantul. O cuprinse atunci o frica de moarte si o lua peste campul plin de maracini si unde punea piciorul, tot in maracini se infunda si-l scotea plin de sange, dar nici sa simta ceva, caci in sufletul ei alta nu simtea decat dorul de copilu-i ratacit ori, fereste Doamne, mancat de fiarele salbatice prin padure.
Si alerga sarmana intr-un suflet si la tot pasul picura sangele din talpile-i impuse de spini si unde cadea picatura de sange, rasarea o floare mare si rosie, pana ce se umplu campia toata de asemenea flori. Tocmai cand racnea ea mai amar: “Ionica, Ionica”, numai ce auzi de dincolo de deal, un glas slab de copil, venit ca de la mare departare, care ingana: “Mama, mama”.
Femeia nu mai simti nici urcusul greu al dealului, nici coborasul vaii si intr-o clipita fu langa copil, unde cazu gramada.
Dupa ce-si veni in fire, isi lua feciorul in brate si porni cu el inapoi acasa. Dar cand sa treaca peste campie, ce sa vada? Numai flori rosii, incotro catai cu ochii.
De atunci se zice ca ar fi macii pe pământ..
Sursa
Internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu