Ca o duminica esti tu, dragoste
Ca o odihna de mine esti tu, dragoste
ca o duminica;
ma faci sa tresar,
sa fiu, sa tac inalt si sa zac
tanjind mangaierea ta de matase aprinsa,
asa cum fetele de demult oftau scrisori visinii
pe coaja pomilor infloriti.
Natanga , ravasita si cruda
ca o mireasa esti tu in voalul tau sfasiat
bantuindu-mi oglinzile
cu pasii tai de cerboaica domoala
cobori
spinarile bietelor mele visari
simple, nauce si rusinate
ca-s vii si inca aici
dupa indelungi amanari;
Ca un sambure-n fruct
linistit si amar, tu
si prabusirea cu care-mi inalti
sangele in pamantul semintelor.
Tulbure esti tu, dragoste
si mai presus de cuvinte,
mai ametita ca vinul
din dezmatul bodegilor
si mai batrana ca vremea
din hainele maicilor
Ca o duminica esti:
confuza, a mea, si neghioaba,
schiopatand efemer prin harta trupului meu,
prin salciile acestor cuvinte
in care - iata! te-nchid si te uit si
te tainuiesc
te tainuiesc..
Ca o duminica esti tu,
dragoste…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu