- Pe cine aștepți?
- Nu aștept pe nimeni! Mă bucur de briza trecătoare...
- Nu ai familie?
- Am avut .
Am încetat să-i mai aștept...
- Ai înnebunit?
- Nu!
Sunt hotărâtă, să mă bucur de viață.
- Ce vrei să spui?
- Am învățat cu anii care au trecut că nu trebuie să așteptăm pe nimeni!
- Mai mult...
Mama trebuie să-și aștepte mereu copiii...
- Mulți ani am crezut asta... apoi am învățat că nu sperăm decât la iluzia de a aștepta...
Ziua în care înțelegem că nimeni nu aparține nimănui, că și copiii sunt din Univers.
Să trecem la a fi liberi să primim, fie copiii sau tot ce ne rezervă viața!
- Și când copiii nu vin?
- Nimic nu arde, nimeni nu așteaptă, totul este doar viață care se întâmplă...
- E greu de înțeles!
- Știu. Am fost amăgiți să simțim iubirea ca atașament, adevărul este că Iubirea adevarată este să știi să te detașezi .
Iubirea este libertatea de a iubi , de a-l lăsa pe celălalt să zboare!
- Și nu te simți singură?
- Singuratea nu există pentru cei care și-au salvat dreptul de a continua să spere, să zboare ...
~Text preluat~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu