O poezie manifest scrisa de sora mea Felicia Feldiorean
SĂ NE TREZIM CÂT NU E PREA TÂRZIU
Câta ură e în oameni, câtă dezbinare
Sufletele ni le fură hoți la drumul mare
Unde ne e unitatea, oare care-i miza
În ce jocuri ne atrag, care e surpriza?
Nu e bine ce se-ntâmplă, frați cu frați se ceartă
În familii sunt dispute, lupta nu e dreaptă
Cineva manipulează sufletele noastre
Ne conduc marionete leneșe și proaste
Unde ne e demnitatea, ale noastre vise?
Când ne vând tot ce avem javrele proscrise
Doamne prin ce suferințe au trecut martirii
Iară unii își bat joc de legile firii
Circ și pâine zi de zi, vrajă și minciună
Nu mai ști de poți să iei vreo știre de bună
Nu știu spre ce ne-ndreptam, dar nu e de bine
Ni se fură tot ce-i bun, ce ni se cuvine.
Trebuie făcut ceva, rana e adâncă
Lupta va fi foarte grea, dar vointa - i stâncă
E din ce în ce mai rece și tot mai pustiu
Dragii mei să ne trezim până nu-i târziu....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu