Tăcuți, arinii mă priveau prin noapte
Și luna se-ncâlcise printre ramuri,
Aveam perdea de chiciură la geamuri
Și pe cuptor pocneau castane sparte.
Tăcuți, arinii mă priveau prin noapte
Și candela urzea o umbră fină,
Din colțul ei de pace și lumină,
Venea spre mine un noian de șoapte.
Tăcuți, arinii mă priveau prin noapte
Simțeam arzându-mi tâmplele ca para,
Mi-era un dor nespus de mere coapte
Și mă rugam în gând, să vină vara.
Tăcuți, arinii mă priveau prin noapte...(Florin Mihaiescu-Arinii)
Foto
Doina Petre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu