CORINA-ROTH

 NICOLAE BĂLCESCU,APROAPE UITAT DE OPINIA PUBLICĂ ROMÂNEASCĂ!!!

Se împlinesc 204 ani de la nasterea lui NICOLAE BALCESCU 

Nicolae Bălcescu s-a născut la 29 iunie 1819 in Bucureşti, si a murit la 29 noiembrie1852, la Palermo/Italia.

🇷🇴 "(...) România există la Nicolae Bălcescu din vremea când ea nu era decât un vis patriotic. (...) Sacrificiul său a fost să-și pună interesele sale directe la dispoziția confraților săi. Revoluția l-a propulsat printre cei dintâi, în ciuda tinereții sale. (...) A luptat fără să șovăie pentru realizarea unei Românii Mari și drepte.

 (...) La două secole de la naștere, Nicolae Bălcescu este aproape uitat de opinia publică românească. Nicolae Bălcescu face parte dintre personalitățile românești de excepție, devenite modele și situate deasupra subiectivismului oamenilor și epocilor.

 (...) Bălcescu se deosebea de ceilalți, de contemporanii săi. Deosebirea funcționează până astăzi. Deschideți operele lui, (...) și veți vedea că orice pagină pe care o citiți parcă ar fi fost scrisă ieri. Are o manieră de a se adresa cititorului, care trece peste timp. A străbătut două secole, impresionând multe generații și atrăgând, în același timp.

La 1 ianuarie 1847, Bălcescu, într-un discurs ținut înaintea conaționalilor săi la Biblioteca Română, formula deviza de regenerare a națiunii române: 'Unitate mai întâi în idei și simțăminte, care să aducă apoi cu vremea unitatea politică, care să facă din valahi, moldoveni, basarabeni, ardeleni, bănățeni (...) un singur corp politic, o națiune română, un stat de șapte milioane de români. Românismul e steagul nostru, subt dânsul trebuie să chemăm pe toți românii.' Bălcescu visa și o reformă socială pentru poporul său, bazată pe dreptate și egalitate.

 (...) În primăvara anului 1848, tinerii români - printre care Bălcescu, frații Brătianu, C. A. Rosetti, Costache Negri, Vasile Călinescu ori Ioan Alecsandri - s-au reîntors în patrie de la Paris spre a face revoluția. Parisul fusese pentru ei o școală de democrație modernă și un îndreptar pentru organizarea revoluției române. (...) Prin programul Revoluției de la 1848-1849, națiunea română s-a așezat pe principiile libertății, egalității și fraternității, pretinzându-și independența națională, egalitatea în drepturi a cetățenilor, (...) prinț domnitor responsabil, ales și constituțional, gardă națională, libertatea presei și a tiparului, emanciparea și împroprietărirea țăranilor, abolirea rangurilor nobiliare, desființarea pedepsei cu moartea, unirea provinciilor românești într-un stat numit România.

(...) Nicolae Bălcescu avea să scrie ulterior că revoluția europeană nu a fost cauza, ci doar ocazia revoluției române. (...) Revoluționarii români nu au izbutit în 1848-1849 să preia puterea statornic, din cauza intervenției, prin forță armată, a imperiilor vecine - otoman, rus și habsburgic.

 (...) Deși aparține epocii sale, Bălcescu iese din rând și se numără printre cei puțini rămași (...) demni de nemurire istorică. Citindu-l, ai impresia că autorul este lângă noi, viu, capabil de a judeca la nivelul zilelor noastre.

(...) Nicolae Bălcescu a transmis generațiilor viitoare un adevărat testament, canalizat pe formarea unei Românii europene, moderne și democratice, în care toți fiii săi să poată trăi între fruntariile statului național unitar. Toate soluțiile preconizate de Nicolae Bălcescu în anii scurtei sale vieți au fost puse în practică ulterior, între 1848 și 1918, ceea ce demonstrează că marele istoric, literat și om politic, a fost un spirit realist, cu privirea ațintită spre viitor.

 (...) Lipsit de mijloace, măcinat de boală, departe de ai săi, Bălcescu a trăit un sfârșit trist și implacabil, păstrându-și crezul și tăria patriotică. (...) Mort în îndepărtatul Palermo, Nicolae Bălcescu a dobândit treptat dimensiuni istorice, mai ales când România a devenit o realitate."Este înmormântat la manastirea Capucinilor. 

sursa: alocuțiuni rostite la sesiunea aniversară "Nicolae Bălcescu - 200 de ani de la naștere", 8 octombrie 2019, Aula Academiei Române, de Ioan Aurel Pop (*președintele Academiei Române) și Dan Berindei (*președintele de onoare al Secției de Științe Istorice și Arheologie), în "Academica", nr. 10-11, anul XXIX, pp. 6-9;

Sursa

Internet