Ceasul vechi
.
Mi-am pus pe mână ceasul vechi, se pare,
Cadran uitat în alte simfonii,
Și mi-a bătut o oră fără sensuri
Și mi-a șoptit că pașii mi-s târzii.
Și m-a supus la fel de fel de probe,
Vinovăția iarăși să mi-o dea,
Și ceasul vechi, îmbătrânid pe mână,
A luat-o înapoi, în calea mea.
Și m-a certat că nu mai uit de tine
Și m-a rugat să nu te mai visez,
Cadranul mort din altă tinerețe
Secunda o-ngheța ca pe un crez.
Și dintr-o dată, printre amănunte,
Pe ceasul vechi cu minutarul bun,
Mi-ai apărut, iertându-mă de toate,
Și-am învățat cum să te recompun.
Ana-Maria Păunescu
#totusipoezia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu