În care toamnă vii?
Valsează-n mine gândul tău cu gândul toamnelor postume
Şi-n tot ce mi-a dat Dumnezeu, doar frunza galbenă rămâne;
S-a aşezat la mine-n vis pe-un zbor de fluture albastru
Şi răstignindu-l l-a ucis în domiciliul ei sihastru...
Un mic fior a mai rămas prin toate dorurile frânte
În toamna asta fără glas cu amintirile răsfrânte
Într-o oglindă-n care luna şi stelele-ntr-o reverie
Şi-aruncă straiele de vară în ambalaj de elegie...
Dintr-o magnolie uitată-ntre filele unei poveşti
Mai picură absurde note din care numai tu lipseşti
Cu ultimul sărut letargic- ştampilă fără conţinut;
Şi de-ar fi fost sărutul morţii, mai mult curaj aş fi avut
Să-ntâmpin toamna asta-n care n-am aripi să îmbrăţişez
Nici umbrele din solitare desene-n galben...şi visez
Că, peste mine-aşterni zăpada nocturnelor melancolii
Din care numai tu, iubite, lipseşti...în care toamnă vii?
versuri Violetta Petre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu